Futro S920, un NAS de 30€ cu 3TB pentru stocare și multiple servicii

Îmi spunea un prieten zilele trecute că dacă nu mă opresc din cumpărat vechituri de pe eBay la un moment dat va trebui să-mi deschid o consignație. Cu sau fără astfel de planuri, mi-e imposibil să rezist tentației de a cumpăra cu doar 16€ un Futro S920 cu 4 nuclee, sursă de alimentare și 4GB de RAM.

ThinkCentre-ul M720q l-am convertit la creștinism în desktop după înlocuirea procesorului cu un i5-9500T și mă folosesc de el pentru tot ceea ce am nevoie să fac în Windows. OptiPlex-ul 3070 ce-i luase locul așteaptă prețuri mai bune la NVMe-urile de 2TB, iar Thin-urile T620 le folosesc în alte scopuri mai nobile: VPN, respectiv consolă retro.

Comparativ cu Thin-urile, e ceva mai generos când vine vorba de îmbunătățirile ce i se pot aduce, iar cele patru nuclee pot furniza puterea de calcul necesară pentru cele câteva servicii auto-găzduite de care am nevoie. Cum era firesc, i-am instalat Proxmox, cu care se înțelege impecabil.

În afară de Home Assistant, pe care l-am mutat pe A95X, toate celelalte servicii rulează pe acesta:

• • Jellyfin și qBittorrent instalate într-un container LXC. Ambele împart accesul la 1,5TB de filme, desene și emisiuni și funcționează continuu, 24/24. Comunicarea lor cu exteriorul este condiționată de conexiunea VPN realizată cu WireGuard (cade conexiunea, n-am acces la Jelly pe telefon, qBittorrent se oprește).
  • Și Pi-hole, instanța principală, are propriul container LXC. Acesta blochează anunțurile de pe toate dispozitivele din rețeaua de acasă și a celor conectați la Tailscale.
  • Nextcloud rulează tot într-un LXC cu Debian 12 și are grijă ca toate dispozitivele conectate la el, șase la număr, sincronizează între ele aproape cei aproape120GB ocupați de felurite tipuri de date, de la fișierele Obsidian la imagini, foi de calcul și backup-uri.
  • Actualizarea DNS-urilor Duck DNS și funcționarea Navidrome, Nginx Proxy Manager Portainer și WG-Easy sunt asigurate de containere Docker, la rândul lor găzduite de un container LXC motorizat de Debian.

• • Un alt container LXC, cu AdGuard Home de această dată, încheie lista, fiind cel mai puțin solicitat dintre toate serviciile din componența acesteia, filtrând doar conexiunile „tabletei copiilor”.

Dacă n-ar fi trebuit să-l mut, în timp ce scriu aceste rânduri (27/09/2023) ar fi avut aproape trei săptămâni de activitate neîntreruptă, însă din neatenție, după ce i-am instalat Proxmox nu-l conectasem la UPS, ci la o priză fără niciun fel de protecție, așadar riscam ca o pană de curent să-i vină de hac și nu-mi permiteam să pierd alte câteva ore să reconfigurez totul.

Stocarea

Unitatea cumpărată de mine venea fără unități de stocare, dar asta nu era o problemă, aveam un mSATA de 128GB pe care oricum nu-l foloseam, iar la portul SATA puteam conecta un alt HDD în care să descarce qBittorrent fișierele cu care ulterior se alimenta Jellyfin.

Pentru a putea monta respectivul HDD în interiorul carcase a trebuit ca mai întâi să demontez suportul metalic al cititorului de carduri. HDD-ul l-am montat în locul rămas gol, direct de carcasa metalică, separat de aceasta de protecția evident necesară.

Inițial am optat pentru alimentarea sa de la conectorul USB montat pe placa de bază. Ignoranța specifică celui care le știe pe toate m-a costat scump. Intenția era ca la respectivul conector să conectez și un SSD SATA, însă după ce am terminat de sudat și aranjat firele am constatat că SSD-ul nu era detectat. Căutând un vinovat, l-am găsit… între tastatură și spătarul scaunului.

Pentru alimentarea SSD-ului plănuiam să folosesc, după cum poate fi observat și în fotografia anterioară, conectorul alb de patru pini, a cărui rol era acela de a alimenta cititorul de carduri. Până la urmă această variantă a căzut, conectorul USB 2.0 nefiind capabil să ofere puterea necesară alimentării HDD-ului și-n plus transferul de date e limitat la 60 MB/s, așadar aveam toate motivele să renunț la planul inițial.

Conform planificării inițiale, de jumătatea superioară a carcasei urma să montez un SSD, însă am optat pentru un al doilea HDD, tot de 2.5″, de 1TB, văzând că până la urmă va trebui să apelez la USB-urile 3.0 frontale (ceea ce-mi oferea posibilitatea de a monta o a patra unitate de stocare: SSD-ul).

SSD-ul l-am montat în mijloc, între cele două HDD-uri, rămânând suficient spațiu între ele pentru a nu se încălzi reciproc. Fiind ușor, deși e suspendat, SSD-ul l-am fixat de carcasă doar cu două șuruburi.

Nu arată nemaipomenit? Stați să vedeți cablul! Iar varianta finală are două, unul lângă celălalt…

În realitate, nu mă preocupă aspectul, Futro-ul fiind ascuns sub o măsuță, în partea dreaptă a biroului, între NAS și perete. Cu alte cuvinte, dacă nu știi că e acolo, nu-l vezi. În plus, răcirea e pasivă, așadar n-ai ce vâjâit să asculți pentru a-l căuta din priviri.

Între mSATA, cele două HDD-uri și SSD, capacitatea de stocare trece cu puțin peste 3.5TB, mai mult decât suficient pentru ce am nevoie. Backup-urile sunt realizate automat în NAS, iar de acolo criptate, cu ajutorul RClone, și încărcate în contul OneDrive.

Consum de energie, temperaturi, comportament

Jellyfin, cum era de așteptat, nu zboară. Accesat de pe Chromecast cu Google TV, dashboard-ul acestuia se afișează aproape instant, dar redarea fișierelor video începe abia după 3-5 secunde din momentul apăsării butonului play. Vorbim de HDD-uri, însă nu de unele la cheremul Jellyfin, ci de unele pe care și qBittorrent caută intens și trimite fragmentele fișierelor de care alți utilizatori ai tracker-ului au nevoie.

Conform prizei Shelly, în configurația actuală consumul de energie electrică n-a depășit niciodată 11W/h, ceea ce e neașteptat de bine, dar adevărul este că am limitat vitezele de download și upload în qBittorrent și am limitat, de asemenea, și numărul de fișiere ce pot fi descărcate sau verificate simultan. Chiar și așa, doar UPS-ul și routerul consumă constant 25-27W/h!

Ceea ce predomină în graficul de mai jos e consumul cumulat al Futro S920, al routerului Movistar, UPS-ului APC BV1000I-GR și a două transformatoare de laptop, acesta variind  între 34 și 38W/h. În porțiunile în care consumul se apropie de 60W/h, la acesta participă și ThinkCentre-ul M720q.

Serverul VPN creat cu WireGuard este utilizat zilnic, în medie 8-12h între cei trei utilizatori ai săi, dar nu pare să aibă un impact semnificativ asupra consumului de electricitate. Vitezele de upload și download sunt decente, de 250-300 Mbps conform Speedtest, realizând testul între clientul aflat în Cluj și cel mai apropiat server de teste din Madrid, atât serverul cât și clientul dispunând de conexiune simetrică GbE.

Fără ajutor, temperatura procesorului AMD GX-415GA se menține în jurul valorii de 50º cu o temperatură ambientală de 25º. Faptul că e așezat direct pe podea îl ajută într-o oarecare măsură, dar i-ar fi prins bine un radiator de 2-3 ori mai mare, de genul celor montate pe HP T620.

Pe durata configurării, văzând că temperatura procesorului depășise 80º, l-am ajutat cu un ventilator de 120×120 pe care l-am așezat direct pe radiator. În interiorul carcasei nu este spațiu pentru montarea un astfel de ventilator, iar unul mai mic ar face gălăgie, ceea ce ar duce la pierderea unuia dintre cele mai atractive caracteristici ale PC-urilor cu răcire pasivă.

Răcit astfel, temperatura se menținea sub 60º indiferent de efortul depus de procesor. E o valoare decentă, dar o informație inutilă atât timp cât majoritatea alegem acest tip de computere nu doar pentru consumul redus de energie și a prețurilor derizorii la care pot fi achiziționate de pe eBay, ci și pentru că sunt silențioase.

Dacă se dorește neapărat montarea unui ventilator, acesta ar trebui montat la exterior. Partea bună e că placa de bază dispune de conectorul de 4 pini necesar, așadar alimentarea lui nu ar fi o problemă. Dar la ce folos? Nu cumperi așa ceva pentru a-l ține în full load, pentru mai multă putere de calcul iei ceva mai eficient.

Spre exemplu, Futro-ul S920 ajunge să consume 22-24W copiind fișiere de pe un HDD pe altul, operație pe care o face la 50-60Mb/s, dar un OptiPlex 3070 cu i3-9100T face același lucru fără efort, consumând în tot acest timp 12-14W, la o viteză superioară.

În testele realizate, inclusiv în timpul redării unui film FHD prin Jellyfin, Dell-ul 3070 consuma mai puțină energie și aplicația instalată pe un Chromecast cu Google TV 4K era mai sprintenă, imposibil să nu remarci diferența la întreruperea și reluarea redării, trecerea de la un episod la altul, încărcarea subtitrărilor, etc.

Chiar și la mâna a doua, Dell-ul menționat e cel puțin de zece ori mai scump, dar dacă vrei transcoding și stocare NVME pentru că ai nevoie și de o mașină virtuală cu Windows utilizabilă, Futro-ul nici nu poate fi luat în calcul. Dacă spațiul, consumul de energie și zgomotul produs de un PC care va funcționa 24/24 nu impun altceva, alegeți un PC SFF pentru posibilitatea de a beneficia de mai multe HDD-uri, o grafică dedicată, etc.

Planul meu cu Futro e altul, dar am nevoie de o placă bună de rețea, una care la momentul de față este imposibil de găsit la prețuri rezonabile. Când acest lucru se va întâmpla, o pereche formată dintr-un NVMe și un SSD a câte 2TB fiecare ar fi tot ce mi-ar mai trebui pentru a reveni la Dell.

Părerea mea. Contează?

Dacă nu vreți să cheltuiți mai mult de 20-30€ pentru a găzdui o mână de servicii neesențiale, Futro S920 poate fi o alegere mai potrivită decât Thin-urile T620. Din punct de vedere al consumului de energie și performanțelor nu sunt diferențe remarcabile, dar simpla prezență a conectorului SATA și a spațiului suficient pentru montarea unui HDD ori SSD de 2.5″ îl face mai atractiv.

Unitatea mSATA este opțională, sistemul de operare putând fi instalat și pe unitatea conectată prin SATA, așadar un alt mare avantaj față de HP T620 Thin Client, ale căror versiuni predominante dispun doar de un conector M.2 (există și modele dotate cu mSATA, dar eu n-am găsit niciunul).

Pentru cei care vor un simplu router, Futro S920 poate fi configurat ca atare cu pfSense, OPNsense sau OpenWrt, însă pentru asta va fi necesară achiziționarea unui plăci de rețea dedicate și a unui adaptor (riser) PCI la 90º. Pe Thin-uri acest lucru este aproape imposibil, neexistând practic loc pentru acestă componentă.

Porturile USB 3.0, în cazul ambelor modele, sunt poziționate în partea frontală a dispozitivului. Mi-ar fi plăcut două în spate, dar cine s-ar fi gândit, atunci când le-au proiectat, că vor ajunge să fie utilizate vreodată cum le utilizăm o mână de freakys?

În sfârșit, aș alege Futro dacă printre serviciile auto-găzduite s-ar regăși și cele pentru care spațiul de stocare este important, cum ar fi qBittorrent, Jellyfin, Plex, Nextcloud, șamd. Pentru toate celelalte, un HP T620 Thin Client e mult mai potrivit.