Când ai un job ca al meu, ultimul lucru pe care îl vrei acasă e să repari rețeaua sâmbătă seara pentru că „iar a picat netul”. Vrei stabilitate, liniște și, dacă se poate, să uiți că echipamentele există. Poate v-am tentat cu articolele din ultima perioadă și vă întrebați ce hardware să cumpărați pentru un router DIY, iar primul impuls e să luați cel mai nou procesor, ca să fiți siguri că duce. Am avut și eu dilema asta recent, când am renunțat la gălagia aia în care am transformat Lenovo-ul M720q: să merg pe varianta ieftină și veche, adică un Fujitsu Futro S920 la aproximativ 30 de euro, sau pe varianta mai nouă și puternică, un Futro S940 la vreo 110 euro?
După ce am investigat, probat și măsurat, am ajuns la o concluzie care s-ar putea să vă salveze niște bani buni, mai ales dacă aveți deja prin casă componente uitate prin sertare. Am comparat situația inclusiv cu două variante bazate pe plăci Gigabyte cu i3-6100TE, pentru care aveam absolut tot, de la procesor la cooler, RAM și SSD, dar îmi doream neapărat ceva fanless. Așadar, am ales să pun la treabă un „bătrân” Fujitsu Futro S920, pe care, culmea, îl aveam pe aici, plictisit și fără nicio întrebuințare, iar rezultatul a fost surprinzător de capabil.
Dilema Hardware: Vechi vs. Nou
Pe scurt, aveam de ales între un procesor AMD din 2013, prezent pe modelul S920, și un Intel din 2017, care echipează modelul S940. Intel-ul este dublu ca putere de procesare și, configurat cum trebuie, poate fi inclusiv router și NAS, un argument care de obicei cântărește greu în deciziile de achiziție. În realitate însă, pentru ce avem noi nevoie acasă într-un scenariu tipic de routing și firewall, diferența e aproape insesizabilă.
Cum se comportă S920-ul în rețeaua mea de acasă.
Deși providerul (O2) îmi tot face upgrade gratuit la Gigabit, eu aleg strategic să cobor abonamentul la 600 Mbps simetric imediat ce apare oferta, doar ca să mai tai 2-3 euro din factură. Sincer să fiu, m-aș descurca onorabil chiar și cu 300 Mbps pentru Netflix, TV și cele 2-3 imagini ISO pe care le descarc anual; chiar nu am nevoie de mai mult.
Scenariul de utilizare include streaming video 4K, apeluri video și descărcări, adesea toate simultan. Pe router rulează OPNsense cu AdGuard pentru blocarea reclamelor, WireGuard pentru VPN și diverse scripturi de monitorizare a traficului.
Screenshot-ul de mai jos a fost făcut în timpul unui apel video prin WhatsApp, cu televizorul din sufragerie pe Digi24 prin Digi Online (routing prin WireGuard), iar în dormitorul copiilor rula Paw Patrol pe Netflix. Simultan, gateway-ul, senzorii, prizele Shelly și releele WiFi raportau la Home Assistant, camerele funcționau.
Rezultatul este că procesorul stă relaxat, cu un Load Average constant sub 1.0, ceea ce indică faptul că nu este nici pe departe solicitat la maxim. Temperaturile sunt și ele mai mult decât decente, situându-se în jurul valorilor de 50-52°C, însă trebuie menționat că vorbim de lunile de iarnă, cu 20-22°C în birou.
Probabil la vară, când temperatura ambientală va urca spre 30°C, vor crește și ele, dar nu îmi fac griji pentru că hardware-ul nu pare sensibil la căldură. Verdictul meu e clar: dacă nu ai o conexiune de internet mai mare de 1 Gbps, nu merită să plătești triplu pentru modelul mai nou. S920-ul își face treaba excelent, e robust, e mic („drăgălaș”, aș putea zice) și piesele se schimbă foarte ușor.
Nu uita de restul rețelei: Wi-Fi și Curent
Un router DIY este o soluție superbă, dar are un lips major față de cele „all-in-one” din magazin: nu are Wi-Fi integrat. Pentru a rezolva problema wireless-ului, am ales o abordare mai profesională. Am instalat un Access Point dedicat, modelul Ubiquiti UniFi AC Pro, pe care l-am montat pe tavanul holului, practic în centrul apartamentului, pentru o propagare optimă a semnalului.
Un pont util aici este că aceste AP-uri se găsesc destul de des pe piața SH la prețuri foarte bune, undeva între 30 și 40 de euro. Astfel, routerul dirijează rețeaua, AP-ul îmi asigură semnal bun în toată casa, fără echipamente inestetice la vedere. În plus, sunt PoE, adică le poți alimenta prin același cablu prin care le-ai conectat la router.
A doua problemă, cea a curentului, este critică: degeaba ai un router performant dacă o simplă fluctuație de tensiune îl restartează. Am adăugat în setup un UPS APC Easy de 700VA, care m-a costat nou vreo 70 de euro, dar se găsește și mai ieftin urmărind ofertele. Acesta ține în viață routerul, ONT-ul de la provider și AP-ul atunci când pică curentul. Este o investiție mică pentru liniștea că nu ți se corupe configurația OPNsense la o pană de curent și că internetul rămâne funcțional.
De ce să te complici? Exemplu practic
Poate vă întrebați, pe bună dreptate: „De ce atâta efort când pot lua un router gata făcut din magazin?”. Răspunsul scurt este flexibilitatea, iar cel lung ține de nevoile specifice ale fiecăruia. Locuind în Spania, am nevoie ca anumite servicii, precum Digi Online ori site-urile aflate în spatele Cloudflare, să „creadă” că sunt în România, în timp ce Netflix, YouTube, Spotify și Disney trebuie să funcționeze local, pe IP-ul de Spania.
Cu acest sistem DIY, am configurat reguli de rutare bazate pe destinație. Tot ce ține de site-uri românești pleacă automat printr-un tunel VPN (WireGuard) către țară, fără ca eu să fac nimic manual. Restul traficului iese normal, prin conexiunea locală din Spania. Mai mult, am configurat și Gateway Groups, astfel încât dacă un server VPN pică, routerul comută automat pe unul de rezervă. Toate astea se întâmplă transparent pentru familia mea; ei doar deschid televizorul și acesta „merge”, fără să știe ce magie e în spate.
Concluzie: Binișor vs. Bine Făcut
Nu trebuie să fii expert în rețelistică pentru a îți construi un sistem de genul ăsta, ai nevoie doar de puțină răbdare și dorință de învățare. Costul total pentru mine, incluzând routerul S920, o placă de rețea Intel suplimentară, AP-ul UniFi SH și UPS-ul, a fost comparabil cu prețul unui router mediu din magazin (~180-200€).
Diferența majoră este rezultatul: o rețea extrem de stabilă, protejată de pene de curent, fără reclame la nivel de rețea și cu viteză maximă. Este genul de proiect „set and forget” care probabil va funcționa ani buni fără să mă ating de el. Dacă aveți întrebări despre configurație sau recomandări de hardware similar, le aștept cu interes în comentarii.
