Ghid: Cum să optimizezi un LXC Proxmox pentru Docker
Profitând de faptul că micul meu router OPNsense s-a maturizat și s-a mutat la casa lui, într-un mini-PC Fujitsu dedicat, am decis că era momentul perfect pentru o reorganizare generală a serviciilor de acasă. Deși majoritatea rulau deja în Docker, în urma unei migrări anterioare, erau împrăștiate în mai multe containere LXC pe Proxmox. Multe dintre ele fuseseră create în grabă, cu gândul „mă ocup eu de ele mai târziu” – un „târziu” care, evident, s-a întins pe câțiva ani.
Vechea arhitectură complica inutil mentenanța. Înainte de orice actualizare, trebuia să fac snapshot-uri pentru fiecare LXC în parte. În plus, majoritatea comunicau între ele prin rețeaua locală, deși ar fi putut folosi eficient rețeaua virtuală Proxmox. Să fiu sincer, funcționam pe principiul: „Wow, un serviciu nou! Ia să-l probez”. Iar „probatul” la mine înseamnă instalare, configurare și utilizare câteva luni (Seafile sau Syncthing sunt exemple bune). Serviciile rămâneau acolo, iar cu cât trecea timpul, cu atât era mai greu să le mut.




