Concediul din acest an a fost, de departe, cel mai solicitant și cel mai epuizant dintre toate concediile pe care le-am avut până în prezent. L-am început cu școala de șoferi și l-am continuat cu nunta, achiziționarea și înmatricularea mașinii și înființarea SRL-ului — vine un moment în viața fiecărui om în care mai trebuie să facă și de-astea.
SRL-ul se înființează, teoretic, extrem de simplu: mergi la registrul comerțului, îi spui unei doamne de acolo cam ce-ai vrea să faci, aceasta îți dă un teanc de formulare, le completezi, adaugi la dosar celelalte acte, depui dosarul și aștepți. Realitatea, este, însă alta…
Primul pas: Registrul Comerțului
Te prezinți cu buletinul și cu bani în portofel. În București, se rezolvă totul la primul etaj, unde o doamnă îți dă teancul de formulare și te trimite „În fund, la doamna, să verifice dacă este disponibil numele dorit. Tot acolo îl și rezervați!”.
Te-așezi la rând și numeri persoanele rămase înaintea ta. Numărătoarea începe, de regulă, din ce-am văzut în zilele în care m-am perindat pe-acolo, de la 10-15. Cincisprezece viitori patroni mai târziu, ajungi și-i întinzi doamnei formularul pe care, stând la coadă, ai dedus că trebuie să-l completezi, și-n care ai trecut 3 posibile denumiri pentru viitorul tău SRL.
— Chitanța?
— Ce chitanță?
— Pentru taxa de verificare și rezervare…
— N-am știut, mă scuzați, unde se achită?
— Acolo, în dreapta, la casierie!
Alte cinci persoane mai târziu, cu chitanța în mână și același formular, începi numărătoarea inversă: 15, 14, 13, doi fără chitanță (sic), 10, 9, 8…
— Chitanța?
— Poftiți!
Îi întinzi, mulțumit de tine, chitanța de 72 de lei fără de care verificarea disponibilității numelui și rezervarea acestuia timp de 90 de zile, adică o chestie de dus la bun sfârșit în doar câteva minute, n-ar fi avut loc.
Găsită varianta câștigătoare, primești în schimb „dovada”, adică o altă hârtie care atestă disponibilitatea numelui ales și rezervarea acestuia timp de „trei luni de la data emiterii”.
Cu alte cuvinte, ai la dispoziție trei luni de zile pentru a depune dosarul și toate formularele primite de la prima doamnă. Cam tot în acel moment începe alergătura.
Actul constitutiv
Cel mai important act al unui SRL este actul constitutiv, iar asta se deduce din ce citești pe unde au avut bunăvoința să scrie un avocat sau altul.
Este documentul fundamental al oricărei societăți comerciale de pe teritoriul României, acel document care nu poate fi întocmit fără a dispune de un contract de comodat, contract de comodat care trebuie însoțit de câte o semnătură din partea fiecărui vecin aflat pe verticală sau orizontală, 4 la număr, și nici fără dovada rezervării numelui ales…
Contractul de comodat
Contractul de comodat se face între proprietarul imobilului ales pentru stabilirea sediului social al societății comerciale și administratorul acesteia. Pe lângă contract, în dosar se vor mai adăuga neapărat și o copie de pe contractul de vânzare-cumpărare. Nu contează că administratorul este proprietarul imobilului, contractul trebuie întocmit.
Pentru imobilele achiziționate în rate veți mai avea nevoie și de chitanță sau dovada de la primărie că s-au plătit toate tranșele și că proprietarii sunt… proprietari.
Dacă nu veți folosi tot imobilul drept sediu social, ci doar o încăpere a acestuia, încăperea respectivă trebuie identificată în contract cu numărul alocat acesteia în schița imobilului.
Ajunși la acest punct, a mai rămas de obținut acordul asociației de proprietari și a tuturor vecinilor imobilului ce va fi folosit drept sediu social, acord atestat prin completarea și semnarea de către aceștia a formularului dedicat acestui nobil scop.
Acesta este și momentul de revelație, cel în care începeți să înțelegeți de ce vi se oferă de către Registrul Comerțului 90 de zile pentru a înființa firma.
Specimenul de semnătură
O chestie pe care ți-o spune toată lumea e că trebuie să mergi la notar după „specimenul de semnătură”, un act care dovedește că semnătura ta e a ta și doar ta. Se obține de la orice notar public și costă în jur de 50 de lei.
Bucuros că ai mai rezolvat o chestie, recapitulezi informațiile primite în viteză la Registrul Comerțului și-ți amintești de capitalul social, penultimul pas rămas pentru a deveni patron.
Capitalul social
Se poate depune la orice bancă, dar pentru a evita drumuri în plus, pe toți cei care urmează să își înființeze o societate comercială îi sfătuiesc să o facă la banca cu care doresc să și colaboreze după înființarea societății.
Pentru depunerea capitatului social vor fi necesare actul constitutiv al societății, dovada rezervării numelui, cartea de identitate și, firește, cel puțin 200 de lei. De la bancă se vor cere chitanța și un extras de cont, ambele ștampilate.
Formularele
Fiind conștient că această etapă diferă de la caz la caz, ca să nu dai greș întrebi în stânga și-n dreapta despre cum trebuie să completezi fiecare casetă din formularele primite cu ocazia primei vizite făcute la Registrul Comerțului.
Le completezi atent și responsabil făcând slalom printre indicații, apoi te prezinți cu ele la ghișeul pentru depunerea dosarelor de înmatriculare. Tot la primul etaj, tot în fund, doar că de această dată e la stânga.
Fiindcă ai fost chitră și n-ai plătit un avocat specializat în asta, zece persoane mai târziu, doamna de la ghișeu îți spune că dosarul e incomplet și explică ce mai ai de făcut:
— Hdsamk, okljsoajdfs, aojissmsam, jkisamlksasa și ijhsajhkjhk. Următorul!
Bun! Mulțumesc! Deci am nevoie de… Internet!
Găsești un avocat, apoi încă unul și încă unul. Îi suni, pe rând, pe toți. Fiindcă încă ești cu gândul la bani, îl alegi pe cel care te asigură că 3 zile și 400 de lei mai târziu ești patron.
#reset
Stabilești o întâlnire și avocatul îți explică, dovedind irefutabil, că mai nimic din ce ai adăugat la dosar nu e în regulă, explicându-ți fiecare chichiță de care, cei de la ANAF sau Judecătorul se pot lega pentru a respinge cererea. Plătești onorariul, îți face un nou act constitutiv, un nou contract de comodat și te trimite să:
- Printezi în 4 exemplare și semnezi fiecare foaie tipărită a actului constitutiv.
- Printezi în 4 exemplare și să-i aduci semnat noul contract de comodat.
- Să obții de la notar declarația conform căreia vei fi asociatul unic al societății.
- Să obții de la vecini un nou set de semnături, toate cu pixul albastru.
- Să faci câte două copii după dovada rezervării numelui, a contractului de comodat, a cărții de identitate, al contractului de vânzare-cumpărare a imobilului, al chitanței cum că a fost plătită până și ultima rată, a formularului cu semnături, a specimenului de semnătură, a declarației de asociat unic, a chitanței și extrasului de cont.
- Să scrii pe fiecare copie „conform cu originalul” și să semnezi.
Înainte de următoarea întâlnire cu avocatul, chiar dacă tu nu crezi în de-astea, faci trei pași înapoi la fiecare mâță neagră, babă șchioapă sau babă cu găleți sau plase goale ce-ți iese în cale. Tot preventiv, îți mai faci câte trei cruci la fiecare biserică întâlnită pe traseu și te închini fiecărui sfânt, rând pe rând, de la Sfântul Efrem până la Sfântul Satelit.
Dai, neapărat, o fugă și pe la cea mai apropiată mănăstire și faci o mică donație. Și-o poză. Între noi fie vorba, acest ultim pas e opțional și ajută mai mult la relaxare, că e al naibii de relaxant să vezi octogenari pupând chestii târându-se pe brânci.
Când, în sfârșit, te simți pregătit pentru a deveni patron, mergi la avocat cu cele câteva kg de documente, le semnezi pe cele pe care ți le-a pregătit el, mai scoți din buzunar încă vreo 450 de lei reprezentând taxele, încrucișezi degetele sau, după caz, strângi pumnii și aștepți cu sufletul la gură rezultatul.
Yuhu!
Dacă te numeri printre cei aleși, dosarul îți este admis din prima. Îți dai seama de asta de îndată ce începe să-ți sune telefonul necontenit și tot felul de necunoscuți amabili, dispuși să-ți vândă case de marcat, servicii de contabilitate, ștampile, abonamente de telefonie, credite, conturi bancare, tipizate, etc., îți vorbesc de parcă te-ar cunoaște de-o viață, „Boss”.
Cu actele primite de la Registrul Comerțului plus exemplarul actului constitutiv rămas la tine, semnat pe fiecare foaie printată, mergi la bancă unde ți se convertește contul de capital social în cont curent și ți se emite un card „business”. Sau asta am înțeles eu.
De acolo dai fuga la contabil și-i ceri o copie de pe buletin. Cu copia respectivă te prezinți la notar care-i face o procură ce-l împuternicește pentru „verificarea și depunerea declarațiilor fiscale prin mijloace electronice” și „utilizarea serviciului de acces controlat la dosarul fiscal”, act realizabil în 15-20 de minute (costă aproximativ 60 de lei).
Nu ți-a mai rămas decât să-ți procuri două ștampile. Una dintre acestea, un duplicat al actului primit de la notar și o copie a actului constitutiv vor rămâne la contabil. În sfârșit ai terminat, patroane! Succes și cale bătută!
Obs.: Dacă există interesați, pot publica, în ordinea în care se vor completa și depune, toate actele de completat în scopul înființării unei societăți comerciale destinată serviciilor IT. Nu știu cât de fair-play va fi față de avocatul care m-a ajutat să întocmesc dosarul, dar astfel pot da o mână de ajutor celor care ar prefera să-și încerce norocul pe cont propriu.
Să înțeleg că ești buzoian acum?
Telefoanele alea spun un singur lucru: datele tale și ale firmei tale sunt vândute de cei de la Registrul Comerțului. Fac și ei ceva mărunțiș de covrigi…
Decizia se publică în monitorul oficial din câte știu…
Ar fi interesant. Avocatul nu e proprietar pe informațiile astea, e doar unul dintre cei care au învățat ordinea si cum se întocmesc.