Spuneam în urmă cu ceva timp că Jellyfin pare o alternativă mai accesibilă la serviciile de streaming actuale, dar acum, la mai bine de un an de utilizare intensă a acestuia, simt nevoia să dezvolt subiectul cu noi observații și informații pe care, fără a-l utiliza așa cum am făcut-o în ultimul an, n-aveam cum să le cunosc.
Ideea de a dispune de propriul server multimedia nu pare deloc rea, cu atât mai puțin cu cât Jellyfin e capabil să ruleze decent inclusiv pe cele mai modeste versiuni de Raspberry Pi. Totuși, dacă vrei ca experiența de vizionare a filmelor să fie similară celei oferite de platforme de streaming precum Netflix, YouTube ori Disney+, ai nevoie nu doar de hardware recent, capabil să-i ofere acestuia necesarul de resurse pentru a funcționa, ci și de timpul și cunoștințele necesare pentru a-l configura, întreține și alimenta cu conținut.
Fără hardware performant experiența e una frustrantă
Spre exemplu, pentru ca în propriul client al Jellyfin pentru Android, Android TV sau iOS biblioteca să se afișeze rapid și să poată fi răsfoită cu agilitate, filmele să se încarce rapid și să poată fi derulate înainte ori înapoi câteva secunde fără artefacte și aproape instant, ai nevoie neapărat de un NVMe pentru stocarea lor ori a cache-ului, vreo 16GB de memorie RAM, un procesor quad core și o placă video cu cel puțin 2GB de memorie, de preferat Intel sau Nvidia. Dacă se caută și eficiență energetică, ceea ce ar fi de preferat, automat vorbim de componente produse în ultimii 8-10 ani, ceea ce se traduce în costuri mai mari pentru sistemul gazdă.
Hardware-ul, ce-i drept, nu-i musai să fie nou, dar ai nevoie de mare noroc și perseverență în vânarea lui pe eBay ori site-uri similare pentru a-l achiziționa la prețuri justificabile. Pentru a stabili un preț orientativ pe care aș fi fost dispus să-l plătesc pentru un potențial home server, am calculat costul anual al tuturor serviciilor premium pe care le foloseam și pe care le-aș fi putut migra spre alternative auto-găzduite.
Astfel, renunțând timp de un an la Netflix (156€), Spotify (30€), YouTube (108€) și Google One (120€), aș fi dispus de 414€ pentru PC și UPS (de la care alimentezi respectivul PC și routerul, nu doar pentru a le proteja, ci și pentru ca atunci când pleci de acasă să nu rămâi fără principalul serviciu de streaming doar fiindcă a fost o pană de curent de câteva minute).
Pentru nevoile mele de atunci, ThinkCentre-ul părea cea mai bună soluție. Venea cu un i3 de generația a 9-a, 8GB de memorie RAM și un SSD de 256GB (inutil pentru ce aveam eu de gând să fac cu el). M-a costat 187€.
Cu diferența până la bugetul stabilit inițial i-am adăugat un SSD de 2TB (95€, actualmente înlocuit cu altul de 500GB fiindcă am renunțat la ideea de a folosi Nextcloud) și un NVMe tot de 2 TB (111€), ambele achiziționate noi, de pe Amazon, pentru a evita surprize.
Cu cei 21€ „rămași” poate aș fi reușit să cumpăr încă 8GB de memorie RAM, acoperind practic necesitățile avute, dar fiindcă acesta nu era bătut în cuie, am mai cumpărat un UPS APC BV500I-GR (88€) și un modul de memorie RAM de 32GB (97€). UPS-ul nu era opțional, iar dacă bugetul n-ar fi permis achiziționarea amândurora, aș fi renunțat la SSD-ul de 2TB.
Cu hardware-ul respectiv Jellyfin trebuia să ruleze impecabil și chiar așa a fost. Mai șchiopăta, ce-i drept, când i3-9100T-ului i-ar fi prins bine compania unei plăci video, dar nici măcar atunci când o făcea experiența nu era atât de frustrantă încât să regret decizia luată.
Alternative ceva mai „de buget”
Din curiozitate, în una din dățile când trebuia să curăț ThinkCentre-ul de praf, i-am montat un NVMe și un HDD a câte un TB fiecare, am instalat Proxmox și restaurat, printre altele, o copie a containerului LXC al Jellyfin în primul, iar biblioteca multimedia am lăsat-o pe al doilea. Era frustrant, în special când puneai filmul pe pauză sau voiai să-l derulezi chiar și câteva secunde pentru a revedea o anumită secvență.
Totul era mai lent, de la afișarea bibliotecii la încărcarea filmului în player, subtitrările o luau razna, ocazional apăreau artefacte sau imaginea congela. Nefiind vorba de o nouă configurație, totul fiind identic d.p.d.v al setărilor, versiunilor Proxmox și a Jellyfin, inclusiv a hardware-ului cu excepția dispozitivelor de stocare, era clar unde era problema și că în ajutorul HDD-ului aș fi avut nevoie de cache SSD, ori pentru asta cumperi direct un SSD de 2TB și nu te mai complici.
Sau de o carcasă mai mare, câteva HDD-uri în RAID și toate costurile și deranjul aferente.
Catalogul
Doar instalând Jellyfin într-un PC performant nu rezolvi și problema catalogului, pentru asta trebuie să ai conturi pe trackere, timp să cauți, triezi și descarci. Eu dădusem, într-o oarecare măsură, cu soluția perfectă: creasem directoare specifice pentru filme, seriale și emisiuni, apoi le descărcam direct acolo folosind qBittorrent-NoX, de unde le prelua Jellyfin pentru a le indexa și afișa în bibliotecă, ori le copiam manual pe cele convertite de pe DVD-urile cumpărate din târguri ori consignații precum GAME ori Cash Converters.
Le menționez pentru că de la ele am cumpărat cel mai mult, în special de la GAME (prezent în aproape toate mall-urile din preajmă), cu precădere desenele animate, greu de găsit pe trackere. Datorită lor am renunțat la torrenți, devenind principala sursă de conținut pentru biblioteca multimedia creată cu Jellyfin.
Pentru filmele noi aveam Prime Video, inclus în pachetul Amazon Prime, de unde le puteam cumpăra sau închiria atunci când apăreau, însă cu doi copii și un serviciu de la 9 la 19, puține filme am văzut în ultimii ani.
Nu e ca și cum aș fi vrut Jellyfin neapărat pentru asta (chiar de la bun început scopul a fost acela de a-l umple cu desene cu care să-i ținem ocupați pe juniori cât facem o tocăniță ori ștergem un geam), dar o spun ca să știți ce opțiuni aveți migrând spre un serviciu de streaming auto-găzduit.
În primele luni e totul perfect: copiii au desene fără publicitate și tu nu plătești lunar pentru asta, vitrina se umple cu DVD-uri pe care să le lași moștenire nepoților, tocănița e caldă și geamurile curate. Apoi apar problemele:
-
- Aplicația Jellyfin se actualizează luni seara în Google TV și în loc de desene copiii văd doar mesajul că trebuie să actualizezi serverul. Tu actualizezi serverul și serverul media crapă, și până îi dai de cap s-au dus două ore.
- Pleci într-o călătorie cu familia și cade netul de acasă ori crapă VPN-ul. Ai rezolva problema dar ești la volan. Copiii tipă, că-s plictisiți de văzut copaci alergând în jurul mașinii. Data viitoare te pregătești și descarci pe tabletă desene înainte de a pleca: „Felicitări! Tocmai ai deblocat o nouă grijă!”
- Copiii se satură de văzut ce-ai încărcat tu câteva luni la rând și vor altceva, doar că acel altceva nu e de găsit pe nicăieri, sau îl găsești dar îl încarci „mâine” ori „sâmbătă” (de regulă după ce treci ITP-ul, faci cumpărături, speli mașina, mergi cu copiii în parc, luați cina, faci curat și duș și e… 3 AM și ți-e somn).
Toate astea te împing, puțin câte puțin, înapoi spre serviciile pe care, indiferent de zi sau locație, le aveai actualizate, funcționale, disponibile pe toate dispozitivele tale conectate la Internet. Așa am ajuns ca, după doar un an de „Jellyfininit”, să reactivez abonamentele de care în urmă cu doar doi ani speram să mă descotorosesc pentru totdeauna.
Jellyfin e încă în funcțional, dar are zilele numărate, că am rămas singurul utilizator al lui și-l voi șterge de îndată ce voi vedea toate filmele pe care le-am cumparat și încărcat în ultimul an. ThinkCentre-ul, deși uneori are apucături de homelab, în general e router, firewall, server VPN și print server, adică gazda a nimic special ori care să nu poată fi rulat în condiții optime pe un Fujitsu Futro ori pe un Hp Thin.
Nici Nextcloud-ul nu se justifică atât timp cât pachetul familial al Office 365 apare periodic în ofertă pe Amazon pentru 50€/an (l-am tot prelungit astfel până prin 2027), care îți oferă pe lângă cei 6TB de stocare, acces la tot pachetul office indiferent de dispozitivul folosit, toate astea pentru 4€/lună.
Favorabil utilizării Nextcloud-ului în detrimentul oricărei alte alternative cloud rămâne doar argumentul protejării datelor personale, dar nimeni nu te împiedică să le ții pe cele sensibile într-un HDD extern, căruia să-i faci periodic un backup criptat pe care să-l urci ulterior în OneDrive, pentru orice eventualitate.
Revenind la Jellyfin, poate fi soluția perfectă pentru cei care au adunat filme de-a lungul anilor și vor să le aibă la îndemână, ori a celor care au surse fiabile și pot folosi fără teamă Jackett, Sonarr și Radarr. Pentru toți ceilalți consider că nu se justifică nici cheltuiala, nici deranjul.