În urmă cu doi ani, constrâns de spațiul disponibil la vremea respectivă, am fost nevoit să-mi construiesc propriul birou de la zero. Acesta a suferit diverse modificări în timp, prima și cea mai importantă fiind construirea și atașarea unei cutii dedicate pentru cabluri. Era o soluție de compromis, adaptată perfect nevoilor mele de atunci, dar care își arăta limitările odată cu trecerea timpului.
O lună mai târziu, am găsit un apartament mai mare și ne-am mutat, iar acest pas mi-a permis să înlocuiesc blatul inițial cu unul mult mai generos, de 120x63x3.8 cm, cu finisaj de stejar. Aș fi preferat o nuanță mai închisă la culoare, dar după ce am bătut multe drumuri căutând varianta ideală fără succes, m-am dat bătut. Am cumpărat o cutie de vopsea și l-am vopsit și pe acesta obținând exact aspectul pe care mi-l doream.
Context
Montarea noului blat pe structura metalică existentă a fost relativ simplă, mai ales datorită bucșelor filetate care s-au potrivit perfect la diametrul și pasul șuruburilor originale. Pentru a mă asigura că scaunul încape fără probleme, nu am montat suportul exact pe centrul blatului, ci l-am deplasat ușor spre latura dinspre perete. Ulterior, am fixat biroul de perete pentru a evita orice risc de basculare, având în vedere greutatea echipamentelor.
Gestionarea cablurilor – și sunt multe, prea multe pentru un monitor, un Mac și un dock – a fost o provocare pe care am rezolvat-o folosind un canal de cablu. L-am lipit pe latura dinspre perete, iar deasupra acestuia am montat o bandă LED RGB cumpărată de la IKEA. Deși banda era adezivă, pentru siguranță am prins-o și cu capse. Nici canalul de cablu, nici banda LED nu sunt vizibile decât dacă privești atent în spatele monitorului, așa că rezultatul este unul curat. Lumina este mult mai puternică decât la vechiul setup, iar integrarea în Home Assistant îmi permite să schimb nuanța în funcție de stare direct din automatizări.
Marele avantaj al noului blat este spațiu generos. Așa cum spuneam și în cel mai recent episod din jurnal, nu a mai fost necesar să stivuiesc PC-urile; acum au loc pe birou, unul lângă celălalt. Mac-ul stă în dreapta, iar laptopul de serviciu, conectat la dock, stă într-un suport vertical în spatele monitorului.
Ca să fie treaba completă, recent i-am adăugat un scaun de birou Markus, sătul de scârțâielile modelelor „premium” luate din supermarketuri. Și pentru că sunt „îndemânatic” de felul meu, la montaj am reușit să-i rup clemele de plastic ale capacului ce acoperă ansamblul de reglare, dar asta e. Îmi mai lipsește doar un suport pentru picioare, dar încă nu am găsit unul care să mă convingă, iar la un birou reglabil pe înălțime încă nu mă încumet, de teamă că Mateo (2,5 ani) și l-ar putea trage în cap.
Concluzie
Trăgând linie, sunt foarte mulțumit de cum a ieșit totul. Faptul că am spațiu suficient pentru toate echipamentele, fără să pară înghesuit, schimbă complet experiența de lucru, iar aspectul final, rezultat după vopsire, este fix ceea ce îmi doream. Un alt punct forte este integrarea benzii LED în Home Assistant, care îmi permite să controlez atmosfera din birou direct din telefon sau prin automatizări, un detaliu mic dar important pentru mine.
Singurul aspect mai puțin plăcut a fost costul total al operațiunii. Când am adunat bonurile pentru blat, banda LED, vopsea, bucșe, canalul de cablu și aracet, suma s-a ridicat undeva în jur de 200 de euro. Nu este o investiție neglijabilă pentru un proiect DIY, dar având în vedere rezultatul estetic și funcțional, aș zice că a meritat efortul.
A iesit foarte frumos. Poti sa-ti deschizi si o linie de fabricatie de birouri, cu siguranta ai avea succes cu ele. Eu, pentru ca am doua maini stangi, in loc de una, am cumparat acum 12 ani de la Ikea, un birou alb in forma de semicerc. De fapt a fost un blat alb si 4 picioare de metal. Se tine bine si acum, nu face figuri, doar scaunul cumparat tot de la ei, sa rupt spatarul, pentru ca imi placea sa ma intind pe el, sa stau intins pe spate, si la un moment dat, a cedat si dus a fost. Am cumparat alt scaun, si pe cel pe care-l ai si tu, l-am pus in fata scaunului actual si tin picioarele pe el, astfel ca acum cand stau intins pe spate, am si un suport pentru picioare la acelasi nivel cu scaunul pe care stau. Asa ca am fost super multumit, de rezultatul scaunului rupt, pentru ca tot imi foloseste la ceva bun. Scaunul nou l-am cumparat de la OTTO, cu mult mai ieftin decat era la ROLLER, si in rate. Ce sa stricat la scaunul nou, este spatarul, care nu mai poate fi ultilizat in pozitie normala, sare mereu pe spate, adica pot sta doar intins pe spate, dar nu ma deranjeaza delco, pentru ca eu asa stau la computer / birou acasa. Nu pot sta drepti, pentru ca nu ma pot relaxa. Doar intins pe spate, si cu picioarele pe scaunul vechi, simt ca e totul perfect. Deci, sincere felicitari pentru reusita, si mi-as dori sa am capacitatea ta de DIY. Dar, macar ma linistesc cu gandul, ca pot cumpara, chiar daca in rate, ceea ce nu pot construi singur, si uneori chiar reusesc sa cumpar lucruri cat de cat bune si la preturi accesibile, iar cele vechi sa le gasesc inca un rost, pentru a nu le arunca la gunoi.
Am înțeles bine că ai avut un Markus și s-a rupt? Sincer, sper ca ăsta să țină măcar 3-4 ani.
A iesit marfa, felicitari. Da, cam scump la final, dar merita satisfactia. Un birou destul de fain am luat ptr fii-miu mare cu 100€. Destul de mare si bun. Eu am gasit unul la ikea, ceva atipic, care a intrat fix dupa usa din sufragerie.
Mi-am facut si eu singur in pantofar pe care l-am montat labucatarie. Trebuia musai ceva pe comanda. A iesit super oke. Poate scriu si eu despre sa dau idei la oameni. Ceva basic dar in regula pentru aprox 65€ cat m-a costat materialul.
Nu mi se pare idee rea aia cu pantofarul, noi am omorât deja vreo 3 de la Ikea, pe ultimele inclusiv le-am montat cu aracet, poate-poate.
Da, ai înțeles foarte bine, că am avut un Markus și s-a rup exact in doua, de la spatar. Puteam sa-l sudez poate pe undeva, nu stiu la ce firma si cum, dar am preferat sa cumpar altul in locul lui, si pe Markus sa-l pastrez efectiv ca suport pentru picioare, iar acum ma simt super ok asa cu ele amandoua, stau super intins pe spate si scriu la tastatura. Nu prea mai post sta vertical, m-am obisnuit asa de bine / rau in pozitia asta, ca as construi un scaun elongat cat amandoua impreuna, numai sa ma simt super, fara sa ma stresez cu ceva anume. Poate creste si distanta fata de monitor, stand asa intins. Daca stau vertical perfect, monitorul parca este mai aproape de fata. Si mainile vin mai ciudat in pozitie verticala. Asa le am sprijinite pe spatarele de la scaun. Stai linistit in privinta lui Markus, este solid ca un taur suedez, asta daca au si ei tauri cumva. La mine s-a rupt, tocmai pentru ca l-am fortat sa se extinda cat mai mult, de ajunsesem sa stau paralel cu solul, inainte sa se rupa de tot. Chiar mi-as face o linie de produs scaune asa pana la orizontala. Cred ca s-ar vinde bine totusi. Daca stai pe Markus in pozitie verticala normala, sau usor dat pe spate, si nu aproape de tot, cum stateam eu, unde mai pui si kilogramele mele, pentru ca beam sucurile gemene amandoua cu cola in coada si mancam si chipsuri la greu, s-a depus, si saracul scaun nu a mai putut sa faca fata deloc. Nu e vina scaunului sau a suedezilor, eu i-am fortat moralul si fizicul, pana aproape de prabusirea mea, pe jos. Chiar s-a produs, cand s-a rupt in doua. Am cazut efectiv pe jos, si din reflex, am alunecat intr-o parte, ca sa nu ma infig in ciotul de metal, de la spatar. Per total si-a facut treaba bine Markus, eu am fost vinovat de sacrificiul lui de serviciu, dar a iesit mai bine decat speram. Inca o data se vede treaba ca romanii, fac din tantar bici, sau cum era proverbul ala. Daca nu se rupea, inca mai stateam cu picioarele ori pe o cutie mai veche, ori pe un casetofon National Panasonic gen valiza, si nici unul dintre ele, nu-mi oferea relaxarea pe care o am acum cu Markus. Este adevarat, ca i-am pus si doua perne deasupra, ca sa fie si mai comod, asa ca pot spune ca ma simt ca in sanul lui Avram, asa era o vorba in comunism. Biroul nu l-am schimbat deloc, dar nici nu-l stresez prea tare, in afra de partea circulara, unde se afla tastatura si-mi tin podul palmelor, ca sa pot scrie rapid. Nu pot scrie cu mainile in aer, nu stiu cum reusesc altii, pentru ca eu nu pot deloc. Palmele sau mai bine zis podul palmelor, trebuie sa fie usor sprijinite pe margina circulara a biroului, adica chiar pe muchie, si usor de tot pe tastatura sau aproape lipite de tastatura. Am invatat sa scriu singur la tastatura, dupa o metoda originala pe care nu am mai impartasit-o la nimeni pana acum, pentru ca nu am putut invata dupa metodele clasice, cu litere si alte ciudatenii dinacelea. Asa ca nu mai arunc nici macar o scurta privire la tastatura, gasesc totul doar din degete si uitandu-ma pe ecran ce apare, ca sa corectez ceva, in caz ca scriu prea grabit si apas altceva sau cu prea mare viteza. La laptop imi este mai greu sa scriu asa, pentru ca nu am pozitia de la desktop, probabil ca stau intins pe burata in pat, sau in fund, sau ceva gen in lateral. Dar nu sunt un ultilizator de laptop constant, asa ca desktopul este cel mai principal pentru mine, si chiar de aceea admiram biroul tau, asa frumos cum l-ai facut tu. Am mai luat o masa de la ichea, pe care o puteam folosi ca si birou, dar sotia, a vrut sa o duc in pivnita, masa, nu pe ea, asa ca am ramas la biroul circular, iar masa are deja 11 ani de cand sta in pivnita. Am o idee cam ce birou mi-as dori sa am, sau sa-mi cumpar, dar din lipsa de spatiu, nu e realizabil deloc, asa ca raman la biroul semicircular, daca nu cumva o fi vre-un fel de masa de flori in sudeia, sau ceva de pus veioze pe ea, si eu am crezut ca e birou. Cred ca nici nu l-am cumparat din zona de birouri, ci zona de mese ceva, sau poate zona dintre amandoua. Oricum, esti un fericit, daca poti sa ai asa un birou acasa. Eu nu am cum, asa ca pot doar visa la asa un birou frumos ca al tau. Felicitari inca odata pentru realizare si pentru cat de frumos arata. Este ceva de super vis, si cred ca s-ar vinde super bine, unul asa ca cel facut de tine. Cel putin, eu unul, daca as avea spatiu liber, l-as cumpara imediat, nu as mai sta pe ganduri de doua ori. Daca la mostenitorul lui Markus, am fost la Roller si am probat efectiv toate scaunele de birou de acolo, m-am asezat efectiv cu fundul pe ele, si le-am lasat la maxim pe spate sa vad cat de mult se lasa, si daca se dezechilibreaza cumva, pentru biroul tau, nu as face nici macar cea mai mica proba, si l-as cumpara imediat pe loc. Stiu ca in spania sunt multe fabrici de mobila, poate poti sa facei ceva cu el, sau poate vrea ichea sa-ti cumpere modelul, si sa-l produca in serie. Cine stie de unde sare iepurele cand ai nevoie vre-odata de ceva? Incercarea, nu strica, poate ai noroc.
I-a solicitat „moralul și fizicul”, hahahahha, încă râd! Mersi fain pentru comentariu, m-am mai calmat. Întradevăr, mie îmi place să lucrez la verticală dar cu coatele sprijinite pe birou, unghi drept. De asta îmi place si structura mai înaltă, să pot băga scaunul sub blat, altfel nu lucrez comod.