Cu David (5 ani) nu îmi mai fac griji cu privire la cabluri și prize, însă Mateo (o lună) va începe explorarea mediului înconjurător curând, așadar o cutie discretă în care să pot ascunde cablurile, prelungitorul și transformatoarele ajută nu doar la îmbunătățirea esteticii biroului, ci îndepărtează riscul de accidente.
O altă problemă rezolvată astfel e cea creată de prelungitoarele cu protecție, dotate cu cel puțin o lampă montată de obicei în interiorul butonului întrerupătorului, făcându-l irezistibil apăsării în cele mai inoportune momente, imposibil de demontat din cauza felului în care sunt construite acestea.
Nici cablurile nu mai sunt la vedere și nici înșiruite de-a lungul suportului metalic al mesei, contribuind la obținerea aspectului minimalist pe care-l urmăream de la bun început. Între aceasta și perete a rămas mai puțin de 1cm, așadar conținutul ei devine inaccesibil juniorilor.
Am construit-o dintr-o scândură cumpărată tot din Leroy Merlin, câteva holșuruburi și colțare metalice. Ideea era ca sistemul de prindere al acesteia de blat să nu fie vizibil, iar acesta din urmă să nu trebuiască străpuns. N-a fost ușor de obținut rezultatul dorit deoarece implica montarea și demontarea repetată a cutiei, dar a meritat efortul.
Prima dată am tăiat din scândură bucățile de care aveam nevoie și le-am marcat pentru a ști unde să fac găurile pentru holșuruburi (fără găuri, fiind din pin, scândura ar fi crăpat cu ușurință). Știind că va trebui să o demontez pentru a o putea prinde în partea inferioară a blatului, am lăsat aracetul pentru la urmă.
Temporar, pe latura care avea să rămână deschisă, am prins un leaț care să-i împiedice lateralele să se apropie pe durata montării colțarelor. A fost cea mai grea operație dintre toate deoarece nu puteam răsturna biroul, nici nu aveam trei mâini și Mateo nu era impresionat de „proiectul” meu.
Pentru că îmi rămăsese o bucată de scândură și niște leațuri, am profitat de ocazie pentru a construi și monta și suportul laptopului. Acesta avea să îndeplinească mai multe roluri: în primul rând trebuia să permită așezarea laptopului în siguranță, apoi să ascundă cablurile care duceau la dock și la ThinkCentre.
Muchiile și suprafața suportului le-am șlefuit cu șmirghel, același lucru l-am făcut și cu picioarele suportului, tăiate cât să-l mențină deasupra dock-ului așezat pe ThinkCentre. Înainte de montare, le-am prins pe ambele cu câte două colțare și am vopsit partea inferioară a suportului, după montaj devenind inaccesibilă.
Au fost nevoie de mai multe straturi de vopsea pentru a ajunge la nuanța dorită, însa n-a fost o problemă. După cum vă spuneam și în prima parte, aceasta nu emană niciun miros și este foarte ușor de aplicat și curățat. Rezultatul final, ei bine, nu-i de revistă, dar eu sunt mulțumit.
Între timp a suferit mici modificări deoarece, încă o dată, Mateo nu e fanul tastaturilor mecanice, așadar a forțat găsirea și implementarea unei soluții care să ne mulțumească pe amândoi.
Detalii despre soluția adoptată, dar și despre cum a fost implementată aceasta, într-un material viitor pe acest subiect. Cert este că astfel, inclusiv după înserare și stingerea luminii, pot lucra fără a-l deranja. Cât despre cutie, e ca și cum n-ar fi acolo, iar dacă înaintea confecționării acesteia mă gândeam să-i montez un mâner drăguț și să-i dau astfel un aspect de sertar, acesta nici nu mai intră în discuție.