Xiaomi Mi 5, chinezăria ce redefinește standardele

Anunțând că va lansa MIUI 8 pe 10 Mai, Xiaomi mi-a cam dat peste cap planurile de a scrie o recenzie a Mi 5, vârful lor de gamă pe care, trebuie să recunosc, mi l-am dorit cel mai mult dintre toate smartphone-urile avute până la momentul de față.

Voi începe prin a vă spune despre Xiaomi Mi 5 că este… telefonul pe care Apple și Samsung l-ar fi creat împreună dacă, între călcări reciproce pe bătături, ar fi vrut să demonstreze lumii de ce sunt capabile împreună.

Aspectul și experiența de utilizare

Este telefonul despre care, atunci când îl afișezi în public, ești întrebat „Ce iPhone este?” și ți-e rușine să răspunzi. E telefonul al cărui ecran, aspect și performanțe au uimit trei posesori de iPhone 6s: un director de companie, un sysadmin și un arhitect; e acel gen de chinezărie.

Pentru mine este telefonul pe care mi-aș dori să-l folosească orice nou utilizator Android, că prea mulți au impresia că doar Samsung face vârfuri de gamă bune.

Performanțe

E telefonul cu care, la momentul de față, adică înainte să apară Huawei Mate 9, provoc fără emoții orice posesor de smartphone la teste de performanță comparative, conștient fiind că funcționează cu un ROM pe care Xiaomi l-a retras tocmai din cauza slabelor performanțe.

Iar când spun toate astea nu mă refer la teste sintetice, ci la comportament, la experiența de utilizare. Vă asigur, Mi 5 e lider incontestabil la acest capitol datorită hardware-ului și a MIUI 7, una dintre cele mai optimizate interfețe pentru Android.

Snapdragon-ul 820 din construcția sa, despre care am auzit, în egală măsură, lucruri bune și mai puțin bune, nu mi-a dat motive să regret alegerea făcută. Același lucru îl pot spune, și cu aceeași fermitate, despre Adreno 530, grafica întâlnită în aproape toate vârfurile de gamă ale momentului, de la Galaxy S7 la LG G5.

O singură dată s-a încins încât să creeze disconfort, dar m-am ales doar cu temperaturi mai ridicate decât de obicei, nu am avut parte de lag ori alte efecte ale protecției cunoscute cu termenul de Thermal throttling.

Pentru mine contează

Mă bucur că, în sfârșit, Xiaomi a făcut trecerea la UFS 2.0, stocare care m-a făcut să renunț la ideea de a mă înscrie pe listele de așteptare ale altui moft personal, OnePlus 2, pe care l-am privit multă vreme drept substitutul cert al Galaxy-ului S4 VE.

Necunoscând personal avantajele folosirii sale, ați putea crede despre portul USB Type-C că e un altă caracteristică opțională. În afară de faptul că acum dispun doar de un singur cablu pe care-l folosesc atât la încărcarea acumulatorului cât și la transferul datelor, am avut doar de câștigat de pe urma upgrade-ului.

Acum nimeresc din prima poziția corectă de conectare, Oana numai „confundă” cablul cu al ei și nici nu se mai deconectează la simpla atingere precum conectorii Micro USB, ale căror micuțe cârlige își pierd în timp elasticitatea și permit conectorului să intre și iasă în voie.

Dar și senzorul infraroșu mi se pare extrem de util. Nu, nu-l folosesc pentru a face glume de prost gust, ci pentru nu-mi mai face griji pentru telecomandă: telefonul îl am întotdeauna la îndemână, iar aplicația Mi Remote descarcă automat setările și include comenzile uzuale.

În plus, pot controla din același loc și decodorul și aerul condiționat și dvd player-ul. Nu doar pe-ale mele, ci pe toate cele care au fost lăsate la cheremul meu.

Camera foto

O altă surpriză plăcută a fost camera foto principală, de la care aveam așteptări, însă nu atât de mari încât să nu fiu uimit de prestații.

Filmări tocmai am constatat că n-am făcut cu el, n-am fost curios de acest aspect cum n-am fost interesat nici de camera secundară; I’m not a selfie guy.

Autonomie

Nu mi-e foarte clar nici acum ce a făcut Xiaomi pentru îmbunătățirea autonomiei și nici dacă pe ROM-urile chinezești aceasta este cu mult mai bună. Poate mă mulțumesc cu puțin, dar chiar nu simt nevoia să mă plâng de autonomia cu ROM-ul pe care, după cum vă spuneam mai devreme, Xiaomi l-a retras de la download public din cauza problemelor de performanță și a autonomiei reduse (7.2.4.0.0).

Pe această cale, dacă printre cei care veți parcurge aceste rânduri se vor afla și posesori de Mi 5-uri cu alte ROM-uri, fac apel la ei pentru a împărtăși cu noi experiența avută dapdv.

Minusuri importante

Principalul minus al Xiaomi Mi 5 îl reprezintă carcasa. Elegantă, nimic de zis, dar nu sunt nici pe departe fanul „carcaselor săpun″, acoperite în sticlă și cu margini rotunjite, perfecte pentru a permite alunecarea telefonului printre degete.

În primele zile de utilizare ca atare, înainte să sosească husa, îmi era teamă să-l țin în mână, atât de alunecoasă e carcasa acoperită cu Gorilla Glass 4! În umila mea opinie, ca fabricant trebuie să eviți aceste practici dacă nu vrei neapărat să faci profit din reparații neacoperite de garanție și toată lumea să -ți cunoască intențiile.

Am fost dezamăgit să aflu că funcția „double tap to wake” nu este disponibilă pe Xiaomi Mi 5 și puțin îmi pasă că apăsarea butonului Home, chiar dacă acțiunea implică citirea amprentei, activează instant ecranul! Am în permanență, la încheietură, o brățară care mă scutește de deblocarea dispozitivului cu amprentă, model sau pin!

La fel de dezamăgit am fost și ajustarea automată a luminozității, care dă rateuri mai ceva ca o pușcă de bâlci. Ba iluminează ecranul de parcă ar fi activat modul lanternă, ba îl stinge cât să-ți fie greu să deslușești ceva pe el, iar chestia asta o face intens, în special când treci din zone însorite sub umbra unui copac.

Nu e un caz izolat, problema am mai întâlnit-o și pe alte telefoane, dar asta nu e o scuză. E greu, imposibil de înțeles cum un vârf de gamă din 2016 nu știe să facă un lucru așa banal!

Concluzii, preț și disponibilitate

Firește, dacă nu aș fi făcut asta deja, încă mi-aș mai dori să-mi cumpăr un Xiaomi Mi 5. Este un telefon cu un raport calitate/preț foarte bun, a cărei achiziție e imposibil să o regretați. Nu veți regreta nici achiziționarea unui Galaxy S7, G5 sau P9, însă consider că diferența de preț e nejustificată indiferent de unghiul din care priviți lucrurile.

Din păcate, versiunea de 32GB (cu 3GB RAM și Snapdragon 820 de 1.8 GHz) o veți găsi în România la prețuri foarte bune, începând cu 400€, însă deocamdată doar la magazine care au devenit renumite pentru evitarea reparațiilor în regim de garanție.

Dacă nu vreți emoții și sunteți dispuși să plătiți puțin mai mult pentru a vă putea bucura de el, îl găsiți în oferta celor de la F64, de unde poate fi achiziționat la preturi începând cu 2199 lei.

Din China poate fi achiziționat începând cu 335€, la care se mai adaugă transportul rapid și taxele vamale, care-i vor ridica prețul final atât de aproape de cel local încât comandarea sa de pe tărâmuri asiatice să nu vă aducă nici un beneficiu.