Plecăm, dar voi reveni, probabil…
Când nu am anunțat autoritățile statului că mi-am plătit impozitele pentru o factură de 100 de lei, mi s-a pus poprire pe conturi, am fost amendat și tratat ca un infractor, mi-am asumat vinovăția și am mers mai departe.
Când am fost penalizat deoarece n-am plătit la timp impozitul pe venit deoarece ANAF-ul mi-a trimis decizia de impunere la o adresă la care nu mai locuiam de aproape 7 luni, decizie transmisă printr-o recomandată cu confirmare de primire, semnată și agățată în gard de către același factor poștal care ulterior a ridicat indolent din umeri și mi-a promis „cu mâna pe inimă că nu se va mai întâmpla”, mi-am asumat vinovăția și-am mers mai departe.
Când mi-au fost aruncate în scârbă și-am fost retrimis la coadă, de două ori consecutiv, actele din dosarul generos întocmit pentru a mi se permite să plătesc timbrul de mediu (prima dată pentru că nu erau „în ordinea de pe fluturaș”, iar a doua oară fiindcă nu am scris pe fiecare copie „conform cu originalul”), mi-am asumat vinovăția și-am mers mai departe.