Când nu am anunțat autoritățile statului că mi-am plătit impozitele pentru o factură de 100 de lei, mi s-a pus poprire pe conturi, am fost amendat și tratat ca un infractor, mi-am asumat vinovăția și am mers mai departe.
Când am fost penalizat deoarece n-am plătit la timp impozitul pe venit deoarece ANAF-ul mi-a trimis decizia de impunere la o adresă la care nu mai locuiam de aproape 7 luni, decizie transmisă printr-o recomandată cu confirmare de primire, semnată și agățată în gard de către același factor poștal care ulterior a ridicat indolent din umeri și mi-a promis „cu mâna pe inimă că nu se va mai întâmpla”, mi-am asumat vinovăția și-am mers mai departe.
Când mi-au fost aruncate în scârbă și-am fost retrimis la coadă, de două ori consecutiv, actele din dosarul generos întocmit pentru a mi se permite să plătesc timbrul de mediu (prima dată pentru că nu erau „în ordinea de pe fluturaș”, iar a doua oară fiindcă nu am scris pe fiecare copie „conform cu originalul”), mi-am asumat vinovăția și-am mers mai departe.
Când mi s-a spus, după patru luni în care absolut toate analizele soției au ieșit negativ, că o bacterie, nicidecum incompetența lor, a dus la pierderea unei sarcini aflate la jumătate de termen, mi-am asumat vinovăția și-am mers mai departe.
Când am așteptat medicul mai bine opt ore, cu buzunarele doldora de bani, nemâncat și nebăut, să aflu dacă medicul își va face timp și de soția mea, internată deja de câteva zile, timp în care nu aveam certitudinea că va prinde cu zile o intervenție chirurgicală deși urgentă, absolut banală în orice țară civilizată.
Dezamăgit că toată lumea ridica din umeri și nimeni nu scotea o vorbă, mi-am mai asumat pentru ultima dată vinovăția și am decis că, dacă vom trece cu bine peste asta, vom merge… departe, cât mai departe cu putință.
Iar acestea sunt doar câteva exemple de vinovății pe care mi le asum și care, inevitabil, mi-au dovedit că nu merit să trăiesc nici o secundă în plus, în România. De-asta inactivitatea de pe blog din ultima perioadă, interval în care am avut grijă să ne încheiem socotelile, să ne plătim dările, împachetăm lucrurile și plănuim plecarea. Plecăm, dar eu voi reveni, pe blog, probabil.
În sfârșit, suntem prea bătrâni pentru a mai spera la o bătrânețe liniștită aici, iar dacă țara preferă să ne trateze ca pe niște străini, vom avea grijă să-i dăm toate motivele să o facă.
Mult succes Cristi oriunde mergi, multa sanatate si sa va ajute Dumnezeu in tot ce va doriti (si cu bebele mult dorit). Din pacate asta e cruntul adevar despre societatea noastra si despre mizeriile politice care au furat incontinuu si ruinat toata tara asta de aproape 30 de ani si au fortat milioane de oameni sa isi paraseasca glia natala. Te asteptam inapoi pe blog cu forte proaspete, cu un optimism renascut si cu articole la fel de interesante.
Sistemul medical de aici este criminal. Îmi pare rău că ați trecut prin așa ceva. Sper să ții blogul deschis și să auzim și de lucruri mai bune.
De acord cu tine.
Mult succes. Doamne ajuta!
Am tot sperat in sinea mea ca poate nu vei pleca , dar pe deoparte ma bucur , sunt sigur ca veti fi mult mai fericiti acolo . Succes , prieten drag!
Baftă multă oriunde ve-ți fi!
P.S. Ultimul sa stingă lumina!
Cristi , te-am mai intrebat de ce te-ai intors ,
ai fost plecat , ai avut serviciu foarte bun …..
te intreb acum de ce ai asteptat atat timp sa pleci iar ….
Iti doresc mult succes si sper sa ne mai auzim !
Salut! Te citesc de mult timp, chiar daca am comentat doar de 2-3 ori. Iti doresc mult succes! Te rog mult sa mai scrii pe blog, chiar daca ma rar. Bafta! Aveti grija de voi!
Chiar daca nu am comentat pana acum am citit tot ce ai scris si- ti multumesc pentru efortul pe care l-ai depus sa tii activ acest blog. Iti doresc mult succes inainte si astept noi postari pe blog.
idem!
Mult succes, Cristi!
Succes! Si eu as fi plecat, dar din pacate inca nu pot sa imi las familia.
Astept sa scrii pe blog cat mai des, o poti face aproape din orice loc din lumea asta.
Salut. Iti dau perfecta dreptate, dar iti dau mic si singur sfat: sa te mai gindesti, ai mai trecut prin asta, impulsul de moment, e la oricine,trebuie sa lasi pe plan secundar anumite chestii, cui ii convin multe?!? Dupa fiecare zi, de servici, sau orice altceva, toti avem aceeasi intentie, dar revenim, e drept, peste un anumit timp, la aceleasi principii si idei! Doar voi stiti, iar noi, stii tu, va dorim sa reustiti, din tot sufletul, suntem alaturi de voi! Sa aveti multa bafta! Succes! Va iubesc, din sufletul meu, prietenii mei!
Felicitări Cristian si mult succes !
Eu sunt prea in vârstă….
Așa cum au transmis câțiva predecesori și eu am comentat rareori însă te-am urmărit constant. Mulțumesc pentru sfaturile și comentariile pertinente; succes în noua activitate și sper să te regăsesc în mediul online !
Cu plecatul sint de acord, fiind evident ca orice explicatiune ar inutila, realitatea depasind orice imaginatie. Cu plecatul sint de acord pentru ca limita limitelor limitelor limetelor a oricarei limite a rabdarii a fost depasita. Cu plecatul sint de acord pentru ca unul din principiile universale ale omenirii este dreptul de a trai ca si OM, ori aici, va rog nu ma puneti sa dau explicatii, le stiti fiecare prea bine, pentru ca in tara noastra s-a instaurat orinduirea sclavagista, sintem sclavi in propria tara. Este o situatie absurda si complet fara nici o logica, care sfideaza logica bunului simt si ratiunea. Si nu este nici cazul si nici momentul sa fac analiza situatiei.
Sint sigur ca este o decizie mai greu de luat, insa „balanta” este prea ingreunata de atitea si atitea anacronisme, astfel ca cei care au o cit de mica sansa si ocazie de a pleca consider ca este singura solutie. Pentru ca oricit m-as stradui sa inteleg, si cu atit mai putin sa incerc ceva, de fiecare data ma izbesc de un zid impenetrabil, dur si rece. In fiecare zi ma trezesc cu speranta ca se vor schimba lucrurile si vom reveni la normalitate – seara adorm cu inima indurerata, a mai trecut o zi de iad. Again and again and again…
Cu plecatul sint de acord. Mai putin cu revenitul… ma indoiesc ca vreodata o sa mai fie „motive” de intoarcere… dar internetul este mare si putem pastra legatura, in functie de evenimente eu cred (si mi-ar place) sa mai scrii pe blog. Cititorii care inteleg sint alaturi de tine, si te iubim, oriunde te-ai afla !!!
(scuze pentru lipsa diacriticelor, scriu de pe celular)
Baftă multă Cristi…!!! Dacă eram mai tânăr poate că plecam și eu…
Cam tarziu ti-ai dat seama ca traim si traiesti in tara tuturor posibilitatilor , sincer sper sa treci si tu si ai tai SI PESTE ASTA , de la mine doar sanatate , fericire si un pic de noroc va doresc , in rest esti baiat destept si le vei face cum crezi tu mai bine , TOATA STIMA DIN PARTEA MEA
Dumnezeu sa te intareasca sa poti trece peste toate .
Nu voi cuteza dacă e absolut nevoie să pleci ori ba.Să te-ntorci sau nu.Nu ești singurul si nu vei fi singurul care a trecut prin așa ceva,in țara aceasta.Nu ești mai laș decât cei ce rămânem și nici mai brav de rămâi. Acasă e acolo unde e sufletul tău. Acasă e acolo unde e cineva care te iubește. Rămâi sănătos împreună cu doamna. P.S. Poate vorbim pe LinkedIn.
Un „Toma necredinciosul” nu strica pe nici un sit!Toti am trecut prin cele enumerate de tine,poate, dimpotriva,la multi din cititori au fost si mai multe, nu au fost bani pt a plati internetul si totusi am citit cu nesat majoritatea postarilor(exagerez cu majoritatea,dar multe din ele da).Acum ce urmeaza??Un nou sut in fund spre o noua pagina?Incearca sa-ti faci un remember ,de la inceput,cu cat nesat postai si erai savurat in acelasi timp.
Esti corect cu loialitatea noastra?
M-am hotarat sa dau Directia de Taxe si Impozite in judecata pentru un prejudiciu de 380 lei constand in comisioane la 4 banci la care mi-a fost poprita o suma nedatorata de 850 lei. Conform codului de procedura fiscala, poprirea se instituie in termen de 30 de zile de la data la care a fost comunicata somatia. In cazul meu somatia a fost emisa pe 6 august si poprirea banilor a fost pe 7 august. Ieri am primit somatia. Am 3400 lei care trebuie sa-i recuperez, evident cu dobanda legala, pentru ca mi-au luat suma din toate conturile fara mila, si 380 lei din comisioane bancare. Am informat pe directorul general despre situatia si mi-a spus sa astept raspuns in 30 de zile. O sa-i fac plangere penala pentru abuz in serviciu. Suntem prea fraieri ca permitem astfel de abuzuri, ca astia sa dispuna de patrimoniul nostru cand vor.
Ceea ce am auzit de la un prieten care este plecat de doar 2 luni de zile este că în altă țară, UK, ești tratat ca o ființă umană nu ca un obiect.
Ține legătura și zi-ne cum vă veți acomoda.
Succes!
Capul sus si mult succes Cristi.Te vom sustine in orice loc vei ajunge.La aceasi concluzie am ajuns acum ceva ani.Nu se merita sa mai traim in Romania.Nu zic ca o sa va fie usor la inceput printre straini dar o sa gasiti si o sa va faceti noi prieteni.Alternativa e prea amara.Cand hotii nostri de politicieni cumpara oamenii cu 1 kg de ulei si zahar si te fura apoi cu 10 maini chiar nu sti ce sa mai faci.Lumea e prea oarba,prea naiva.Pentru mine a fost solutia corecta sa plec din tara mea,poate ar fi trebuit sa stau si sa lupt ,dar eram prea dezamagit si nu mai vedeam luminita de la capatul tunelului.Te citesc de ceva vreme si te astept inapoi pe blog cu forte proaspete.Nu esti singur si vocea ta este auzita.Multumim
Dacă toată lumea ar da bir cu fugiții, unde am ajunge?
Bafta!
Succes !
Multa bafta iti doresc !!! O hotarare cu adevarat inteleapta, chiar daca nu este forte usor de luat.
Bafta
Dumnezeu sa va lumineze calea românule ! Să nu uiti niciodată frumoasa tară !
Te înțeleg perfect. Mergi cu Domnul!
stai linistit, nu esti singurul care a patit asa cv, tine blogul deschis … bafta .
Cristi , bun venit printre diasporeni ! multumim pentru informatiile care le pui la dispozitie pe blog , o sa fie bine
Cristi, intru rar pe blogul tău și, din acest motiv, abia acum am aflat de plecarea ta. Știu că a fost greu, nu are cum să fie ușor atunci când iei o astfel de decizie, dar se pare că ți-a ajuns. Nu vreau să fac pe deșteptul, dar cred că am știut încă de acum cel puțin vreo doi ani că vei ajunge aici. Sper să-ți fie bine acolo, din toate punctele de vedere. Oricum, îți va fi mai bine decât dacă ai fi rămas. Îți doresc, de asemenea, să treci cât mai repede și cât mai ușor peste anumite resentimente cauzate de experiențele neplăcute prin care ai trecut și să înțelegi că, de fapt, tu nu ești compatibil cu această țară. Sau, mă rog, țara nu e compatibilă cu tine. Și nu, nu vei reveni, sau dacă vei decide, totuși, să o faci, te vei lovi, cel mai probabil, de probleme încă și mai mari. Blogul e altceva, e locul tău de suflet, îți aparține și, ar fi, cred, o prostie să-l lași de izbeliște.
Mult noroc, încă o dată, fiindcă nimeni nu știe ce va fi.