Se anunța un weekend torid, unul pe care nu voiam să-l consumăm în București, ci undeva, oriunde altundeva, departe de gri, de noxe, de aglomerări. Păcat că Oana lucra vineri, altfel ne-am fi învârtit de-un loc în mașina d-lui Cristescu; nesuferitul pleacă, până la urmă, joi.
Sărata!!! Hai să mergem la Sărata! Sărata-Monteoru e genul de stațiune la care mergi să te revigorezi, marea mai mult te moleșește… Vara e de mers la munte, la mare se merge când se numără bobocii, nu pe căldura asta! Acum se merge… greu, ați văzut ce-i pe autostradă…
Ne gândim, ne răzgândim, tragem la sorți și când în sfârșit ne hotărâm, mai că rămânem fără camere de rezervat într-o stațiune de care n-ai cum să nu-ți amintești cu nostalgie, cu dor de a-i mai călca-n picioare străzile.
Am ajuns devreme pentru noi. Să tot fi fost vreo zece, zece-jumate, cel târziu două. Gazda ne aștepta cu porțile deschise, ca orice patron de pensiune cu magazin și terasă-n curte… Măcar e de treabă, simțit, iar camerele și lenjeria curate, saltele Relaxa, hai că nu-i rău…
Înainte să dăm gata al doilea rând de beri ne vine pofta de scăldat. Dar e prea cald, și-n plus n-am închis un ochi toată noaptea; un neiubit mi-a luat serverul la trântă toată săptămâna și-a trebuit sa-l pun la punct, altfel aș fi stat tot cu gândul la el. Hai să tragem un pui de somn!
Sigur acesta e bazinul unde tot veneați voi și v-a plăcut? Muștele alea verzi din apă sunt de anul acesta; întreb că na, apa-i sărată ocnă și șanse au.. Gunoiul nu l-ați aruncat când ați plecat? Nici atunci nu v-au dat cizme? E moale molozul, stă bine pătura pe el?
Întrebările îmi loveau creierul cu agilitatea unui boxer polivalent, iar fiecare durea cu atât mai mult cu cât le sufocam în gât, unde mureau căznit, în încercarea de a nu mă da în stambă, de a nu părea o divă nemâncată, sau mai rău.
Greu au mai trecut cele două ore în care mai lipsea puțin și ne păruiam pentru dreptul de a păzi prosoapele care, pe neașteptate, dobândiseră cel puțin o valoare sentimentală. Bătaia de joc ar trebui să aibă, totuși, o limită.
Puteai să întrebi și tu înainte p-aici, pe blog, că te lămuream din timp și nu-ți mai tocai nervii prin Monteoru… Sper că n-ai intrat în ciorba nucleară de-i zice apă sărată, că nu te văd bine cu verdele ăla radioactiv…
Sunt alternative, că au avut grijă să fugi la piscinele private.
Oricum, apele de aici sunt foarte bune pentru tratarea reumatismului cică, păcat de lipsa de interes, investiții și promovare națională și internațională.
Ce frumos era la Monteoru acum……eheee……30-40 de ani !
Totul a ramas doar o amintire , la fel ca si tot ce a fost frumos in Romania !
Pe bilet încă mai scrie „Ștrand Paradis”.
Fallout, cineva ?
Dragii mei asta este democratia.Cumperi la pret de un ap. cu 3 camere 5 hoteluri din care 3 noi noute.Traiasca tata Vacaroiu N.Da fiul lui este proprietrul acestor imobile precum si a strandului de care vorbiti mai sus si a campingului de la intrarea in statiune.
Acum ,strandul si campingul sunt date in locatie de gestiune unor salariati ( fost ospatar si respectiv sef administrativ)care nu au nim ic in comun cu turismul si tratamentul balnear.
Acum 26 de ani intrarea era 2 lei astazi de 50 ori mai mult.
Putul din care este scoasa apa sarata este acelasi forat la aprobarea tovarasului Ceausescu la rugamintea lui Manea Manescu ce avea un ap.in vila Istrita si unde-si facea tratamentul pt oase.