În ecosistemul Apple, Photos (Poze) e genul de aplicație pe care ori o ignori complet, ori ajungi să te bazezi pe ea zilnic. La mine e clar în a doua categorie, pentru că îmi leagă rapid iPhone-ul de Mac și îmi ține biblioteca de poze la vedere, fără să mă gândesc prea mult la unde e fișierul X sau în ce folder am aruncat poza Y. Când funcționează, chiar își face treaba bine, mai ales dacă ai mai multe dispozitive Apple.
Problema e că, fix când vrei să faci ceva perfect rezonabil (să muți biblioteca pe un SSD extern mai încăpător), Photos vine cu o limitare care pare scoasă din manualul de „nu, pentru că nu”. Mutarea bibliotecii implică dezactivarea sincronizării cu iCloud și, din punctul meu de vedere, asta taie exact beneficiul principal. Practic, ne împinge spre alternative mai incomode, deși scenariul e unul banal: spațiul intern e limitat, iar un SSD extern e ieftin și rapid.
Ca să fie clar de unde vine frustrarea, hai să pun cap la cap lucrurile care îmi plac la Photos. În primul rând, sincronizarea aproape instant între dispozitive: fac o poză cu telefonul și, în câteva secunde, o văd pe Mac, de unde o pot edita în Affinity Photo (cam asta e funcționalitatea care contează cel mai mult pentru mine). În teorie, poți obține un flux similar cu o aplicație de sincronizare gen Dropbox, dar nu asta vreau; eu vreau să le văd acolo, în Photos. Da, aș putea să combin ceva de tip Seafile cu un viewer gen QView, dar deja intrăm în categoria „mă complic pentru că vreau”.
A doua chestie utilă e optimizarea rapidă: apăs un buton și poza e ajustată automat. Pentru multe poze făcute cu telefonul (în cazul meu, cu iPhone 16 Pro), deja la o calitate bună din start, e suficient cât să o public pe rețele sau pe blog fără să pierd timp cu reglaje fine. Nu e editare „artistică”, e un shortcut pragmatic care, în practică, scurtează drumul de la poză la postare. Fix genul de funcție care te face să folosești aplicația fără să-ți dai seama.
Și mai e partea de albume partajate, care chiar mi-a fost utilă în mod repetat. Pentru site-uri făcute pentru prieteni sau cunoștințe, am folosit poze reale din activitatea lor (atelier, proiecte, evenimente) direct din albume partajate. Ei fac poze, îmi dau acces la respectivul album, iar eu le văd imediat acolo, fără „trimite-mi pe WhatsApp”, fără atașamente, fără linkuri care expiră. Sigur, se poate și altfel, dar de ce să ne complicăm când așa e ok?
În contextul ăsta, mi s-a părut natural să mut biblioteca Photos pe un SSD extern. Recent am cumpărat o carcasă de la Ugreen, i-am schimbat firmware-ul și am montat în ea un SSD M.2 (Crucial P5 Plus) de 2 TB.
Ideea era simplă: pe unitatea externă să țin poze (inclusiv biblioteca Photos), filmări și, dacă tot am spațiu, și Time Machine. Un fel de „depozit” rapid, conectat la Mac, care să-mi elibereze stocarea internă și să-mi lase biblioteca să crească liniștită.
Doar că, în momentul în care încerci să schimbi locația bibliotecii și să o setezi ca bibliotecă de sistem, Photos te anunță că asta va dezactiva Poze iCloud. Mesajul e destul de explicit (și, ca bonus, sugerează și că elementele care nu sunt complet descărcate pot dispărea de pe Mac). Cu alte cuvinte, fix partea care face Photos comodă (sincronizarea) devine indisponibilă dacă biblioteca nu stă unde „vrea” Apple.
În cazul meu, limitarea asta nu are sens. Dacă SSD-ul extern e rapid și rămâne conectat, nu se schimbă nimic în utilizarea de zi cu zi, în afară de faptul că ai spațiu și respiri mai ușor. În schimb, Apple a decis că iCloud Photos trebuie legat de o bibliotecă aflată pe stocarea internă, iar noi doar ne conformăm. Nu zic că nu există riscuri când lucrezi cu un disc extern (deconectări accidentale, corupție), dar aici ar fi fost suficient un avertisment și o opțiune, nicidecum un „nu se poate” sec.
Evident, există workaround-uri, sau poți renunța la Photos ca „hub” și să mergi pe soluții de sincronizare + viewer, gen Seafile + QView, dar deja e altă filozofie de organizare.
Mie mi se pare că fix asta e partea iritantă: Apple a construit o aplicație care, pentru un flux simplu (poză pe iPhone → editare pe Mac → publicare), se potrivește „ca o mănușă”. Apoi, când vrei s-o folosești pe termen lung într-un mod normal (bibliotecă mare, stocare externă), ți se taie dintr-o dată funcția de bază pentru că… de-aia. Fain, foarte fain, Apple.
