Uitați tot ce am spus ori au spus alții până acum cu privire la defragmentarea SSD-urilor și NVME-urilor! E greșit să credem că un sistem de operare modern, lansat după 2015, tratează un SSD ori un NVME ca pe un Hard Disk. Indiferent de tipul acestora, fragmentarea le afectează pe toate, însă fiecare dispune de propria-i tehnologie pentru o o remedia.
După cum ne informează Wikipedia, în stocarea informatică, fragmentarea este un fenomen în care spațiul de stocare, cum ar fi memoria calculatorului sau un hard disk, este utilizat ineficient, reducându-i capacitatea, performanța și inclusiv durata de viață.
Consecințele exacte ale fragmentării depind de sistemul specific de alocare a spațiului de stocare utilizat și de forma specifică de fragmentare. În multe cazuri, fragmentarea duce la „irosirea” spațiului de stocare, iar programele vor tinde să funcționeze ineficient, în special din cauza efortului pe care computerul va trebui să-l depună pentru a localiza părțile fișierului de care au nevoie.
Conform IBM, printre principalele companii furnizoare de servicii de stocare cloud, sistemele de fișiere care creează și elimină fișiere și directoare reutilizează adesea blocurile de stocare prin suprascrierea acelorași blocuri de stocare cu conținuturi de date noi. Cu toate acestea, un dispozitiv NVMe sau o unitate SSD (solid-state drive) generică nu poate suprascrie porțiuni de stocare flash fără a șterge mai întâi întregul bloc de stocare în care se află acestea.
Acest comportament creează o problemă de performanță pentru scrierile I/O către blocuri de date utilizate anterior în comparație cu scrierile I/O către blocuri neutilizate sau șterse. De asemenea, amplificarea scrierii apare atunci când unitatea trebuie să salveze o copie a datelor existente care nu sunt afectate de operațiunea de scriere I/O, apoi să șteargă întregul bloc și apoi să restaureze datele neafectate ale acelui bloc după ștergere.
Pentru a îmbunătăți performanța, sistemul de fișiere poate emite o operațiune TRIM către un SSD NVMe, notificându-l cu privire la blocurile de date care nu mai sunt utilizate și care, prin urmare, pot fi șterse. SSD-ul NVMe șterge blocurile neutilizate înainte ca acestea să fie necesare pentru următoarea reutilizare, ceea ce îmbunătățește performanța scrierilor I/O viitoare către dispozitiv. Operațiunea TRIM reduce, de asemenea, fragmentarea, deoarece blocurile neutilizate sunt șterse.
Cu alte cuvinte, fragmentarea face ca același fișier, după cum am explicat și aici, să fie stocat în diferite locații și va trebui reconstruit de fiecare dată când utilizatorul îl solicită. Pentru a reconstrui aceste fișiere, unitatea de stocare trebuie defragmentată, operație care în versiunile mai noi ale sistemelor de operare este numită generic „optimizare” și poate fi activată, dezactivată sau configurată de utilizator.
După cum spuneam încă de la începutul articolului, la momentul de față, atât sistemele de operare Linux, cât și Windows și macOS, dispun de instrumentele necesare pentru a identifica eficient tipul de stocare cu care au de-a face, adoptând în funcție de caracteristicile fiecăreia în parte metoda adecvată pentru a le optimiza periodic sau funcție de recurența stabilită de utilizator.
În Windows, de exemplu, optimizarea manuală și configurarea intervalului la care aceasta va fi realizată se configurează din instrumentele de disc disponibile. Pentru a ajunge la acestea deschideți Windows Explorer, mergeți la Acest PC, faceți click dreapta pe Disc local (C:) și alegeți Proprietăți.
În noua fereastră, accesați fila Instrumente și apăsați butonul Optimizare.
Dezactivând complet defragmentarea nu facem altceva decât să reducem performanțele unității de stocare și să favorizăm degradarea prematură a acestora.
Am încercat să simplific explicațiile omițând detalii tehnice care ar deruta utilizatorii atehnici sau neexperimentați, dar dacă doriți să cunoașteți toate argumentele care au dus la această concluzie, vă recomand să aruncați o privire peste informațiile oferite în acest sens de Scott Hanselman, dar să nu pierdeți nici viitoarele clarificări pe care Vadim Sterkin, cel mai cunoscut militant pentru dezactivarea defragmentării SSD-urilor, le va face publice sub forma unei rectificări la articolul care a readus în prim-plan discuția cu privire la acest subiect.
În ceea ce mă privește, am reactivat și configurat defragmentarea automată a unității de stocare pentru a fi realizată lunar. Deși sfatul meu este să procedați la fel, nu vreau să o faceți orbește, ci mai întâi să vă documentați și să procedați după cum considerați că este mai bine.
Eu am un program care se numeste SMART DEFRAG si imi defragmenteaza zilnic calculatorul.Nu am SSD am hard disc clasic de 250 GB.E vreo problema daca defragmentarea se face zilnic?Se face in mod automat.N-as vrea sa-mi distrug hardul,care dupa 6 ani merge in proportie de 79%.Gresesc deci defragmentand zilnic?
pt defragmentare ssd-ului trebuie sa folosim programul din windows sau puteam folosi si alt program la alegere?
Cel din Windows.
mi-am activat functia defragmentare sa optimizeze lunar sper sa nu fie probleme pt ssd
Ok, daca activez defragmentarea , Trim-ul …. ce se va intampla cu el ? (il dezactivez ?)
Multumesc , felicitari pentru blog .
Nu, lasă-l activat. Windows are nevoie de TRIM pentru a optimiza SSD-ul. Ține cont de faptul că Windows nu defragmentează un SSD așa cum o face în cazul unui HDD.
Multumesc pentru articole.
As vrea sa fac o mica precizare referitor la subiectul defragmentarii SSD.
Am un SSD Toshiba Q Series Pro 128GB pe un desktop. Am instalat un programoc (are peste 400mega … cam mult pentru ceea ce face) care se numeste SSD Utilities de pe site Toshiba.
Una dintre meniurile programului se numeste „system optimizer”.
Aici ai patru chestii de facut:
– defragment. Ei spun ca trebuie pus pe „disabled”.
Defragmentation is not needed on the SSDs and frequent defragmenting the SSD reduces its lifetime. Defragmentation should be disabled.
– DIPM -> should be disabled
– Ready boost -> is not needed, should be disabled
-Superffetch/Prefech ->should be disabled
Da, asta pentru că Windows defragmenta la un moment dat SSD-urile la fel ca pe HDD-uri. Acum, dacă accesezi tool-ul de defragmentare vei vedea că opțiunea de defragmentare a dispărut din meniuri având selectat un SSD, acesteia i-a fost luat locul cea de optimizare.
Ok,asa este.Dar vreau sa te intreb Cristian,de ce la mine nu este disponibila optimizarea pentru SSD-ul meu?HDD-ul pe care-l am i-l defragmenteaza,iar SSD-ul nu vrea si pace.
Sa nu trebuiasca oare sa-l optimizeze(defragmenteze) windows-ul meu (w10)?
Multumesc.
PS:Samsung SSD 850PRO pe un windows 10Pro.
Click dreapta pe butonul start » Linie de comandă (Admin)» tastează defrac /c și apasă Enter. Spune-mi ce apare.
SSD-urile, cât și HDD-urile, thebuie defragmentate. Singura problemă care apare este algoritmul după care se face defragmentarea, în funție de natura suportului (celulele modulului Flash sau platanele magnetice). Defragmentarea HDD-urilor nu este aceeași cu defragmentarea SSD-urilor.
E ca și cum ai avea de spălat niște rufe și niște vase de bucătărie. Trebuie spălate ambele cu apă și detergent, dar rufele le pui în mașina de spălat rufele, iar vasele… Dacă le pui în mașina de spălat rufe, scapă cine poate, mașina de spălat sau vasele de bucătărie.:)
În mod sigur, OS-urile vor avea în vedere acest fapt prin update-uri.
Rămâne să vedem cum și când!
Tocmai mi-am luat un laptop cu SSD. Am înţeles ca defragmentarea e bună, dar cum rămâne cu fragmentarea? Ce vreau să zic: SSD-ul laptopului are o singură partiţie cu Windows-ul. Aş putea să-l las aşa dar de păţeşte ceva si trebuie formatat, am pierdut toate celelalte date stocate. Ştiu de hardul extern, dar nu stai să pui orice document Word, Excel,etc. pe extern de fiecare dată. De aceea aş lăsa o partiţie cu Win şi aş face încă una pentru lucruri personale. Problema e că nu ştiu cum se face şi care ar fi cea mai bună metodă de a face încă o partiţie (Programe speciale, comenzi in Command Prompt?!). A mai făcut cineva lucrul acesta, îmi poate da cineva un sfat, un link ceva? Mersi