Recunosc, de fiecare dată când Microsoft anunță o nouă direcție „revoluționară” pentru Windows, o parte din mine se crispează. De data aceasta, se vrea transformarea sistemului de operare într-o platformă „AI-nativă”, unde inteligența artificială nu mai stă într-un colț, ci devine centrul experienței noastre. Pe hârtie, sună ca un pas logic în viitor. În practică, mă întreb dacă nu cumva este un viitor de care nu am neapărată nevoie.
Microsoft nu inventează apa caldă. Urmărește o tendință deja vizibilă pe piața telefoanelor mobile. Milioane de dispozitive Android sunt livrate anual cu funcții AI la pachet, iar asta nu pare să fi speriat cumpărătorii. Dimpotrivă, pentru unii, funcțiile AI au devenit chiar un motiv de achiziție, în special pe segmentul premium.
Un argument bun pentru a susține această teorie e că vânzările acestora nu au scăzut și nici telefoanele „simple”, adică fără AI, nu par să câștige teren. Dar există, totuși, o diferență fundamentală între un telefon și un PC, cel puțin pentru mine. Pe telefon, AI-ul poate sugera un răspuns rapid sau poate edita o fotografie. Pe PC, unde lucrez, ideea unui agent AI cu acces la fișiere, aplicații și setări sună mai degrabă a risc de securitate și o potențială bătaie de cap.
Și o spun din proprie experiență. Am acces la Copilot de câțiva ani buni prin abonamentul Office 365, pe care, sincer să fiu, îl plătesc mai mult pentru spațiul din OneDrive și pentru Excel. În tot acest timp, utilitatea lui s-a rezumat la sarcini foarte specifice și controlate. Îl folosesc în principal la două lucruri: crearea rapidă a unui tabel în Excel pe baza unor date din rapoarte și statistici, de regulă exportate în CSV din alte aplicații, și pentru reformularea unor email-uri sau verificări gramaticale.
În ultimele luni, am integrat un pas suplimentar de verificare pentru articolele de pe blog înainte de a le publica, un detaliu pe care sunt convins că mulți dintre voi l-ați observat deja. Cunoașteți fluxul meu de lucru; înainte de a folosi Copilot, obișnuiam să las o ciornă finalizată să se „așeze” pentru câteva ore sau chiar zile. Această pauză îmi permitea să revin asupra textului cu o privire proaspătă, pentru a depista și corecta mai eficient greșelile. Acum, procesul este mult mai rapid. Folosesc Copilot pentru a scana textul și a corecta acele greșeli mărunte, de tipar (typo ), care apar inevitabil la o redactare rapidă.
O nouă interacțiune sau noi complicații?
Microsoft ne prezintă o serie de noi modele de interacțiune menite să ne facă viața mai ușoară: Copilot Voice pentru comenzi vocale, Copilot Vision care „vede” ce vedem și noi, și Copilot Action care poate executa sarcini în locul nostru. Viziunea este aceea a unui asistent care ne anticipează nevoile.
Scepticismul multor utilizatori nu este nefondat. Ne amintim cu toții de încercări anterioare ale Microsoft de a integra asistenți în sistemul de operare, iar rezultatele nu au fost mereu grozave. Teama că aceste funcții noi ar putea fi mai degrabă un „gimmick” menit să vândă hardware nou (așa-numitele Copilot+ PC) decât o inovație reală este prezentă. Mă gândesc la situații în care AI-ul „înțelege” greșit o comandă și, în loc să mă ajute, mai mult mă încurcă sau, mai rău, compromite securitatea datelor. Până la urmă, încrederea este un factor esențial, iar Microsoft are de recuperat la acest capitol.
Viitorul muncii: impus sau adoptat?
Așa cum explică vicepreședintele Microsoft, Stefan Kinnestrand, într-o nouă postare pe blogul Windows IT Pro al companiei, viziunea sa este că Windows 11 și AI-ul vor redefini viitorul muncii, făcând tehnologia „invizibilă”. Este o viziune nobilă, dar care vine într-un context în care mulți utilizatori se simt forțați să treacă de la Windows 10, un sistem de operare stabil și familiar, la un Windows 11 plin de funcții pe care nu le-au cerut. Integrarea agresivă a AI-ului se simte ca pasul următor în aceeași direcție – o strategie de a ne muta într-un ecosistem pe care Microsoft îl dorește, nu neapărat unul pe care l-am alege noi în mod natural.
Deși pe piața smartphone-urilor se observă un oarecare interes pentru AI, creșterea majoră a vânzărilor Android vine, de fapt, de pe segmentul low-end, unde aceste funcții avansate nu sunt principalul argument. Așadar, ideea că o integrare masivă a AI-ului va genera automat un val de entuziasm pe piața PC-urilor s-ar putea să fie una prea optimistă.
În final, rămân la părerea mea reticentă. Nu neg că, pentru sarcini punctuale precum cele pe care le fac și eu, aceste unelte pot aduce beneficii reale. Dar de la aceste automatizări utile și până la a ceda AI-ului controlul sistemului de operare este o cale foarte lungă. Pentru majoritatea, care folosește PC-ul pentru muncă de birou, browsing și multimedia, s-ar putea ca această „revoluție AI” să nu fie decât un strat suplimentar de complexitate și o sursă de potențiale frustrări. Deocamdată, prefer un sistem de operare care face ce îi spun, nu unul care încearcă să ghicească ce vreau să fac.
