Un senzor de prezență, mai ales unul care funcționează prin Bluetooth, este extrem de util într-o casă cu automatizări. Spre deosebire de senzorii de mișcare clasici, acesta elimină neplăcerile comune, cum ar fi stingerea luminii în timp ce citești sau necesitatea de a flutura mâna pentru a reactiva un senzor care nu a detectat mișcare. Sistemul poate fi configurat pentru a localiza o persoană pe baza oricărui dispozitiv Bluetooth activ, fie că este vorba de un telefon, un ceas inteligent sau un simplu beacon, oferind un control mult mai precis și contextual al automatizărilor.
Rezultatul este un sistem care știe în permanență unde se află fiecare membru al familiei în interiorul casei, așa cum se poate vedea și în captura de ecran de mai sus. În momentul respectiv, Oana era în sufragerie, iar eu în birou. Cu ajutorul a cinci module ESP32, plasate discret în principalele încăperi, Home Assistant condiționează acum automatizările în funcție de locația exactă a fiecăruia dintre noi.
Proiectul „Senzoria”: De la idee la realitate
Totul a pornit de la o întâmplare de acum câțiva ani, când am cumpărat dintr-un târg o sonerie wireless la un preț de nimic. Fiind pe grabă, nu am verificat conținutul cutiei și am realizat mult prea târziu că lipsea componenta esențială: butonul. Fără el, soneria era doar un obiect inutil de băgat în priză. În loc să o arunc, mi-a venit ideea de a o transforma în ceva cu adevărat util: un dispozitiv multifuncțional care să servească drept senzor de prezență, temperatură și umiditate, dar și ca lampă de veghe.
Odată demontată, ideea a început să prindă contur. Placa de bază a soneriei oferea un conector de 5V, perfect pentru a alimenta un modul ESP32 și senzorii adiacenți (AHT20 pentru umiditate și temperatură, și BMP280 pentru presiune atmosferică). Înarmat cu un letcon și o cană generoasă de cafea, m-am apucat de treabă.
Contrar așteptărilor, cea mai mare provocare nu a fost lipirea componentelor, ci aranjarea modulelor în carcasa îngustă a soneriei, astfel încât să nu provoace un scurtcircuit. La fel de complicat a fost și montajul LED-urilor galbene suplimentare, necesare pentru a transforma dispozitivul într-o lampă de veghe eficientă, deoarece cele originale erau mult prea slabe.
Am perforat carcasa în partea inferioară pentru a expune senzorii, fără a acorda o atenție deosebită alinierii perfecte. Dispozitivul urma să fie conectat la o priză aflată aproape de podea, așa că estetica era mai puțin importantă decât funcționalitatea. Scopul principal era să ne ferească de „minele” lăsate în urmă de copii, precum piesele de Lego rătăcite, pe care calci inevitabil noaptea.
Iată și rezultatul final, după asamblare și conectare la priză. Poate nu este o capodoperă a designului, dar își face treaba cu brio: măsoară temperatura, umiditatea și scanează constant perimetrul în căutarea dispozitivelor noastre Bluetooth.
Partea software: ESPHome și Home Assistant
Pentru configurarea software, am evaluat inițial ESPresense, dar mi-am dat seama rapid că aveam nevoie și de o soluție de tip proxy Bluetooth, care să permită tuturor senzorilor Buetooth din casă să comunice eficient cu Home Assistant. Prin urmare, am decis să schimb abordarea.
Varianta finală a folosit Bluetooth Proxy, instalat prin intermediul integrării ESPHome în Home Assistant. Am adăugat în configurație și instrucțiunile specifice pentru citirea datelor de la senzorii de temperatură și umiditate. După câteva minute, log-urile au confirmat că totul funcționa corect, senzorii raportau valori, iar următorul pas era calibrarea.
Înainte de calibrare, am instalat componenta Bermuda în HACS (Home Assistant Community Store) și am înrolat telefoanele și ceasurile noastre. Testele inițiale au arătat că Bermuda raporta corect locația, iar senzorii se foloseau de noul proxy pentru a trimite informațiile către Home Assistant.
Am replicat apoi instalarea firmware-ului pe alte patru module ESP32 și le-am asociat zonelor corespunzătoare din apartament.
Soneria modificată, botezată „Senzoria”, a fost plasată strategic în camera copiilor – cel mai periculos loc din casă în care poți călca desculț pe întuneric.
Merită efortul?
Sistemul funcționează fără nicio problemă din martie, adică de peste cinci luni. Utilitatea senzorilor de prezență s-a dovedit a fi remarcabilă. Pe lângă faptul că lumina din birou nu se mai stinge în timp ce stau confortabil în fotoliu și citesc, sistemul oprește automat luminile, muzica sau televizorul dacă o cameră a rămas goală mai mult de 20 de minute.
Pentru cei pasionați de subiect, care doresc să exploreze și alte proiecte sau să ceară sfaturi, recomand cu încredere grupul de Facebook Home Assistant România. Acolo veți găsi o comunitate activă și numeroase soluții ingenioase, implementate de alți entuziaști ai automatizărilor.
