Întrebarea din titlul nu se referă celor permis, ci-i vizează strict pe cei cu cel puțin 2-3 ani de permis în care au condus zilnic sau aproape zilnic. Au trecut trei luni de când am permisul în buzunar și am acumulat vreo 2000 km experiență, dar cu fiecare zi ce trece urăsc tot mai mult să plec cu mașina!

condus

Înainte să obțin permisul mă vedeam în drum spre Cluj în martie, dar e deja aprilie și din București am ieșit doar o singură dată, însă și atunci fiindcă n-am avut încotro.

Știu că o mare parte din vină o poartă și traficul capitalei, că aici îți iei claxoane chiar și dacă nu pleci de la semafor în secunda în care s-a făcut verde, iar majoritatea, șoferi și pietoni deopotriva, se comportă de parcă ar vrea neapărat să-i lovești!

Dar să vă povestesc o întâmplare recentă.

Zilele trecute era cât pe ce să-mi iau bătaie de la un cocalar supărat că merg cu 20km/h în curtea DRPCIV, printre oameni și peste denivelări! A început să lovească portiera și să-mi scuipe mașina de necaz că i-am arătat mijlociul după ce nu m-a slăbit cu claxoane vreo 30m când am avut ghinionul să mă aflu în fața lui. Da, toate astea în curtea DRPCIV!

Nu port portocalele ca să mă dau novice, chiar sunt, dar degeaba i-am explicat toate astea. El urla și restul șoferilor din spatele nostru claxonau să lăsăm cearta și să plecăm, că ei au treabă. Polițiștii de față erau ocupați cu țigările și cafeaua, ca într-o oarecare altă zi normală pe-acolo…

M-a iritat rău de tot incidentul și imediat după ce am ieșit din curte am simțit nevoia să trag mașina pe dreapta și să admir peisajul, ceea ce am și făcut. Eram atât de tulburat încât nici n-am văzut când m-a depășit cocalarul și s-a dus în drumul lui.

Genul acesta de oameni te descurajează și de luni până vineri e plin de ei! Iar sâmbăta și duminica dau de indivizi care au condus inclusiv mai rar și mai puțin decât mine, deci nici un avantaj. Iată un exemplu de trafic al unei sâmbete obișnuite:

Explicate circumstanțele, poate e normal să urc la volan cu morcovul cu tot cu iepure, dar adevărul e că n-au nici o treabă condusul pe care mi-l imaginam înainte de a avea permisul, cu cel de după. Nu mă credeam chiar atât de pussy și de nesigur pe mine, dar niciodată nu e prea târziu, se pare.

Nici nu vreau să-mi imaginez cum ar fi stat lucrurile dacă aș fi avut vreun accident, oricât de minor…

15 comentarii
  1. Lasa sa treaca primul an. Ai sa vezi ca incet incet creste si curajul pe masura ce creste experienta. 2000km sunt foarte putini. Pentru mine sunt 3-4 zile de condus si asta o fac cu un camion de 17m lungime. Nu ai vrea sa stii cate remorci de morcovi aveam, cu tot cu hergheliile de iepuri aferente, cand am inceput. Important este sa nu te pierzi, sa respecti legea, neaparat in chestiile importante, gen prioritate, depasiri, viteza adaptata la conditiile de drum, etc… ai sa vezi ca atunci cand vei trece de 10-15000 vei rade de ceea se intampla acum. Cat despre „cocalari” ignora-i! Ai comis o greseala aratandu-i degetul. O poti face numai daca esti un cocalar mai mare… poate sa claxoneze cat vrea, sa dea flash-uri… sa stea in cap daca vrea el. E strict treaba lui, e crescut asa si traieste dupa regulile lumii lui. Iti recomand sa nu te iei la cearta cu nimeni in trafic, sa nu te cobori din masina, eventual pastreaza si usile inchise. O camera video ajuta mult. Ar fi muuuult mai bine pentru curajul tau sa conduci „afara” din Bucuresti macar, daca nu din Romania. Bine, nu Rusia… vreo tara cu apa calda si fara cocalari. Acolo nu se claxoneaza nimeni. Eventual cand vezi ceva iesit din normal sigur este si un sofer roman prezent. Bafta maestre si drumuri bune si uscate. Si fara cocalari…

  2. Am luat permisul pentru a ma deplasa de la punctul A la punctul B, a economisi timp si pentru a imi ajuta membrii familiei. Faptul ca dau/dam peste unii care nu au macar un minimum de bun simt, tine de noroc/ghinion. Nu am avut parte de scuipat, lovit portiera. Daca are o privire setata pe low iq, gaz si mergem mai departe.
    Recomand si mai multa atentie in weekenduri, lumea iese „decat” la cumparaturi. Atunci e jale.
    Recomand atentie in jurul orei 16 si 19, cand iese lumea de la munca si are doar gandul la ciorba din frigider.
    Din experienta mea: placute de inmatriculare cu PH, AG, BR ridica si mai mult nivelul atentiei mele.

  3. Imi pare rau pentru ceea ce ai patit. Si tata si un tovaras de-al meu au avut parte de experiente asemanatoare. Iti dau un sfat, poate fi considerat un sfat de cacat ptr unii, dar zic sa te duci la sala vreo doua sau trei seri pe saptamana, cam o ora. Trage de fiare, umfla muschii putin, si vei capata ceva incredere. Pe langa increderea capatata, vei dobandii puterea de a ti se rupe de ce gesticuleaza si ce claxoneaza cei din jur. Ii vei ignora, te asigur.
    Si nu, nu le arata degetul celor din alte masini. Injura-i cu zambetul pe buze. Asta sa fie tot.
    Cand gresesc in trafic, imi cer scuze imediat, ridicand mana sau dand avarii. In functie de eveniment. Chiar daca sunt injurat. Si eu injur, dar iert repede sau permit manevra celui care greseste, indiferent de situatie.
    O singura data a coborat unul din masina, si el tinerel ca mine. Eu gresisem, dar imi cerusem scuze de la volan. L-am lasat sa zica ce avea de zis, i-am explicat ca stiu ca eu am gresit. A inteles ca e mai bine sa ierte, decat sa-i indoi capota masinii cu propriul sau cap.
    Ideea e ca trebuie sa faci ceva incat sa capeti incredere in tine. Sa ramai calm indiferent de situatie, si sa ignori cat de mult posibil. Nu trebuie sa fii batut, sa bati, sau sa ai probleme cu politia. E cel mai important.
    Teama iti va disparea in functie de cat curaj vei avea sa faci cat mai multi km pe sosea, dand peste tot felul de situatii. Trebuie sa iesi mai mult din Bucuresti. Du-te in Poiana Bv, e superb. Du-te la Muntele Rosu, Cheia PH. Da-i o tura pe Rucar-Bran. Iti va trece orice teama.

    1. În primele zile mă încadram destul de prost unde nu erau marcaje, îmi ceream scuze și aia era, dar mă stresează rău sunt ăștia care mă claxonează fiindcă nu zbor. Nu obișnuiesc să răspund, de regulă îmi cer scuze pentru orice, dar atunci eram și foarte stresat că am coloană mare în spate și că pietonii apăreau de peste tot dintre mașini, iar individul vedea asta și totuși nu-și dezlipea mâna de pe claxon.

    2. 2000 de km este extrem de putin, chiar si pentru mers in Bucuresti. Unii ii fac in 2 zile.

      Teama trece doar daca iti propui tu. Am amic ce era nesigur la volan. Ne-am tot plimbat, i-a placut sa conduca si de cateva luni nu-ti mai bati capul cu condusul lui. Merge de la sine. Bine, omul avea permis de cativa ani buni, dar prinsese niste indeletniciri proaste.

  4. TInere, am o întrebare: tu conduci mașina sau mașina te conduce pe tine? Niciodata dar niciodata sa nu te urci cu frica la volan. in rest drumuri bune. După 2000 de km prin București, drumul la Cluj o să-ți pară o relaxare… Un sfat, daca imi dai voie (pe care i l-am dar și la fică-mea) Intotdeauna sa circuli cu viteza cu care crezi ca ai controlul mașinii. Și atunci poți fii sigur că și SMURD-ul nu are sa te caute. Și incearca sa nu intrii în capcana nervilor, semne, semnale, sfinți și alte cele. Nu vei avea decat de pierdut. Incearca, ca atunci cand esti cu mașina, drumul sa fie o relaxare. E greu la inceput, dar cu timpul…

    1. Când conduc n-am alt stres în afară de acela că iar o să fiu claxonat fiindcă mă mișc prea lent. Sunt sigur pe mine, nu-i vorba de teama de a da peste careva sau ceva, eu am dezvoltat o fobie pentru claxoane, pentru pressing-ul ăla stupid pe care-l fac mulți. Ms de sfaturi!

  5. „ Știu că o mare parte din vină o poartă și traficul capitalei, „ tu stii ceea ce te streseaza… ignora-i. Cu cat te stresezi mai mult… cu atat mai mari sanse sa gresesti. Nu te grabi!
    Aminteste-ti vorbele instructorului (poate au fost sfaturi in legatura cu claxoanele). Dai in plm !! :):)

  6. Distreaza-te la claxoane, n-ai ce le face idiotilor :)))
    Si du-te la Cluj, e un drum super si destul de relaxant fata de Bucuresti.

  7. Da muzica mai tare sa nu auzi claxoanele. La fel e si nevasta-mea incepatoare, orice ar fi ea merge in legea ei in care se simte in siguranta (adica incet). I-a spus si instructorul, mergi corect, la viteza in care ea se simte in siguranta si ignora-i pe cei din spate care iti dau zor sa te grabesti. Acum mi-a spus ca deja se simte dupa aproape 1 an mult mai increzatoare si chiar ii place sa conduca (suntem in Constanta).

    Mult succes in continuare si iti doresc 0 evenimente neplacute.

  8. Scurt istoric:
    – permis la 18 ani obtinut in Slatina OLT, inactiv in trafic pana la …23 ani.
    – intr-o zi m-am trezit ca am masina …in Constanta, …vara…. Jale…
    Dupa ~2 luni am scapat de orice fel de temere. Bonus cateva drumuri lungi 400 / 600 KM in afara orasului (la inceput incordat cat 6 sedinte de sala)
    In prezent doar ce am facut 200 k
    Atentie cand incepi sa capeti increedere si scapi de frica…vine NFS
    Te ajuta varsta, eu eram puiet atunci si clocotea testosteronul…dar cand ma uit in urma si-mi amintesc ce faceam in trafic ca ma incurcau „nestiutorii”…..!
    Cu varsta vine si intelepciunea.

    L.E. Frica revine dupa primul incident.
    Am avut doar chestii minore, o bara etc, dar dupa belea saptamana urmatoare aveam fix acceasi frica la volan ca la inceput.
    Drumuri bune!

  9. Numai in Romania se intampla asa,datorita politistilor ,procurorilor si judecatorilor corupti plus LIPSA EDUCATIEI ! Eu am patit-o la iesirea din Pitesti,spre Albota. Desi ma aflam in localitate si mergeam cu 50 km/h,un incult cu un jeep ma claxonat sa merg mai repede,dar repet, mi se pare normal sa merg regulamentar. Vazand ca nu merg asa cum vroia el m-a depasit si a inceput sa puna frana in fata mea ! Am sunt la politie dar mi s-a spus sa pastrez distanta . Asa ca mi-am luat un spray lacrimogen cu piper in masina si noroc bun ! Si mai am si o coarba de cric Dacia ce am gasit-o pe drum. Asa ca nu te descuraja ,urcate la volan in continuare !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.