În naivitatea mea, credeam că lumea cumpără fake-uri așa cum am cumpărat eu, la preț întreg, dar nici vorbă de așa ceva! Îi cumpără conștientă, din dorința de a nu le arăta altora că-i falită, că trăiește de pe o zi pe alta din ajutorul social, de lene.
Nu contează că-ți put picioarele a hoit încă de la a doua purtare, important e să creadă lumea că tu ai un nivel de trai superior, că mergi cu tramvaiul de ecologist ce ești, iar parizerul de soia îl mănânci pentru detoxifiere, pentru că ai grijă de colesterolul tău.
Îți put picioarele în ei și rămâi fără talpă la prima ploaie, dar astea-s detalii… tot ce contează e să fie „o copie fidelă la original”, să-i pice fața vecinului care e cu întreținerea la zi, să vadă că-ți permiți să încalți o pereche de Stan Smith.
Și nu, nu e totuna cu a cumpăra „no name-uri”, acolo e vorba de frugalitate.