De puține concedii atât de scurte precum cel pe care tocmai îl închei am profitat atât de mult, dar cumva am reușit să-mi organizez timpul astfel încât să termin biroul, dându-i în sfârșit forma și aspectul la care visam de mult, să înlocuiesc tema blogului și să-mi duc omuleții în câteva excursii.
Chiar din prima zi de concediu am dat fuga la Obramat, Ikea și LeroyMerlin să cumpăr un blat nou și ce-mi mai trebuia pentru modificarea biroului, respectiv blatul, vopseaua și banda LED. L-am montat în aceeași zi, că deja nu mai suportam blatul improvizat constrâns de spațiul disponibil la momentul respectiv.
De data asta am optat pentru un blat din stejar, pe care l-am vopsit tot cu același tip de vopsea pe care o folosisem și la celălalt, culoarea boabelor de cafea. Am ieșit cam scump cu el, dar e mai mare și-mi place.
Am păstrat, în schimb, structura veche, din metal. Cu blatul nou, biroul are înălțimea adecvată și mă ține la distanță de monitor, sporindu-mi confortul. Cu prima ocazie o voi schimba, totuși, cu una reglabilă.
Tema blogului
Deși nu era în lista chestiilor de care aveam de gând să mă ocup în concediu, noua temă a blogului mi-a dat cele mai multe bătăi de cap. Voiam de mult o temă în două variante, închisă și deschisă, dar și cu alte funcționalități noi, dar care, neapărat, să nu-mi afecteze scorul bun în metricele Web Vitals.
Personal, prefer varianta închisă, tocmai de aceea se încărcă așa la prima accesare, dar puteți trece la cea deschisă dând click pe pictograma din colțul drept-superior. Cu această ocazie am readus și butoanele spre rețelele de socializare pe care public, destul de rar ce-i drept, chestii care, mai mult ca sigur, nu vă interesează pe niciunul dintre ăștia 2-3 care încă mai urmăriți blogul.
Apropo de Web Vitals, mi-a dat ceva bătaie de cap cache-ul pe care eu cu mânuța mea de meșter l-am setat în Cloudflare. Mi-am dat seama de problemă destul de târziu: acesta era setat să expire după un an! Rezultatul? Omul comentează, eu îi răspund, apoi mi se plânge pe e-mail că-l ignor.
În realitate el vedea varianta salvată local și care aștepta 2026 —da 2026— ca să ceară serverului varianta nouă în care apăreau și articolele noi, și comentariul omului. Se rezolvă cu F5 sau o reîmprospătare, dar cine face asta când revine pe un site ori blog?
Plimbările
Aveau și omuleții liber, nu doar eu, așa că am făcut câteva plimbări și activități interesante.
În sfârșit a crescut David suficient încât să ne distrăm împreună la circuitele de Scalextric. Încântat că în sfârșit înțelege ce are de făcut, le-am închiriat pe rând, pe fiecare dintre cele trei disponibile și ne-am jucat până ne-am plictisit, literalmente.
Oana și David voiau neapărat să patineze și să vadă luminițele cu care erau împodobite orașele de sărbători, n-aveam cum să-i refuz. Am început cu vizite scurte în orășelele mici, din imediata apropiere și ne-am tot îndepărtat până am ajuns în Madrid, unde am asistat inclusiv la sesiune de Cortylandia.
A nins puțin și la munte, iar muntele e la doar 150km distanță de noi. Trebuia să ducem omuleții la zăpadă să se joace… în bolovani. I-am îmbrăcat atât de bine încât păreau din ceară, în special Mateo. Dacă mai stăteam câteva ore, inclusiv s-ar fi mișcat.
Am pornit la drum convinși că vom putea închiria o sanie din stațiune, dar închiriau de toate mai puțin sănii. Norocul nostru a fost că am nimerit lângă o familie care avea sanie dar era ocupată cu modelarea unui om de zăpadă, timp în care ne-au împrumutat-o, altfel rămâneam la mila sacoșei de rafie.
Cărțile
De ziua mea, am primit o carte despre care nu știam nici că există: Agent dublu în războiul rece. Este vorba despre autobiografia lui Oleg Gordievski, un spion rus cu o viață și carieră foarte interesante.
Chiar dacă e captivantă și mi-a plăcut foarte mult, dacă nu aveam concediu, n-aș fi terminat-o de citit nici acum. E interesantă în special pentru detaliile pe care autorul, deși exagerat de prudent pentru preferințele mele, le oferă despre viața în Rusia și despre cum unii reușeau să păcălească sistemul.
Am început să citesc Personal, scrisă de Lee Child, primită cadou de sărbători. E prea devreme să știu dacă o voi termina de citit sau nu, cert este că nu face parte din categoria celor care mă țin pe fotoliu până la ore târzii, ci din a celor care mă adorm, cum ar fi Lumânările ard până la capăt, din care nu-s capabil să citesc mai mult de două pagini consecutiv.
Cam asta ar fi …
Aici se încheie primul episod din „Jurnal de blog”, categorie în care voi publica doar lucruri de care vreau să-mi amintesc până când voi uita să plătesc hosting-ul.