Au trecut mai bine de șapte luni de la ultimul articol din seria „Jurnal de blog”, o perioadă în care am fost extrem de ocupat. Am descoperit noi pasiuni care, practic, mi-au consumat tot timpul liber, inclusiv acea parte care, în teorie, ar fi trebuit să rămână neatinsă: cea petrecută cu juniorii. Anii trec, ei cresc, iar eu risc să rămân cu capul în ecran – și acesta este, poate, singurul regret real din toată această perioadă aglomerată.
Am început primăvara cu o vizită în București, unde am avut diverse lucruri de rezolvat, printre care și instalarea unor camere de supraveghere, dar am reușit să evadez și la Therme, să relaxezi moștenitorii, dar și să dau o fugă până la Cărturești. Mi se pusese pata pe câteva cărți, printre care se număra și cartea „Elena Ceaușescu sau anatomia unei dictaturi de familie”, pe care nu am reușit să o găsesc aici, în Spania.
Apropo de vizită, mulți dintre cei care locuiți în Capitală poate nu ați remarcat, sau nu la aceeași intensitate, dar Bucureștiul mi s-a părut mult mai dezvoltat de când am plecat. Cred că îi purtam eu ghinion.
Tot în primăvară am ajuns, în sfârșit, în Cordoba și Teruel, orașe pe care de mult voiam să le vizităm, însă mereu găseam o scuză să amânăm. Fie erau prea departe, fie David sau, mai târziu, Mateo, erau prea mici pentru o astfel de excursie. În primul, m-a fascinat catedrala-moschee, cea care, din păcate, a ars în urmă cu câteva săptămâni.
Cumva, universul s-a aliniat pentru ca dorința noastră să se îndeplinească la timp, mai sper doar ca restaurarea să readucă la viață ceea ce a distrus focul. În Teruel am vizitat catedrala, mausoleul îndrăgostiților și viaductul; am luat ambele orașe la pas, așa cum ne place.
Stresul
Schimbările principale au avut loc la job, unde am primit mai multe responsabilități. Asta înseamnă mai mult de lucru și decizii pragmatice de luat, chiar și în situații în care inima ar dicta altceva. Obișnuit să fiu „calul de tracțiune”, m-am simțit ca pe nisipuri mișcătoare atunci când am fost lăsat în largul meu. Aveam constant senzația că nu iau cea mai bună decizie, că nu ofer cele mai clare indicații sau că sunt prea indolent, ignorant sau insensibil – practic, orice adjectiv negativ care începe cu „in”.
Cu toate acestea, am trecut cu bine de câteva evaluări importante și am parcurs fără probleme cursuri de specializare extenuante, de câte 12 ore pe zi, timp de câteva săptămâni. Lucrurile încep să se reașeze, iar eu devin mai maleabil. Nu știu dacă este meritul cursurilor sau efectul incompetenței, dar ce contează este că am ajuns într-un punct în care, sincer să fiu, nu mă vedeam ajungând ca persoană, iar acesta este principalul câștig al experienței. Ca o portiță de scăpare, am regăsit plăcerea de a scrie pe blog și satisfacția de a vedea că traficul crește constant, deși este vară, o perioadă în care lumea e mai preocupată de concedii și festivaluri.
Concediul
Anul acesta am fost la mare în Cullera, lângă Valencia. Este un orășel frumos, dar extrem de aglomerat, unde găsirea unui loc de parcare este o misiune imposibilă. Singurul loc găsit era lângă port, sub podul care coboară la Pepco, la aproximativ 25 de minute de mers pe jos de cazare, noi fiind cazați în centru. În rest, marea a fost așa cum ar trebui să fie, iar nisipul a fost fin, o diferență majoră față de plajele cu pietre din zona Málaga și comparabil cu ce am găsit în Benidorm sau Puerto de Mazarrón în anii precedenți. Am nimerit și o cazare excelentă pentru copii, la doar cinci minute de mers pe jos de plajă.
Deși mă pregătisem cu un gimbal ca-n filme, am preferat să las telefonul în cameră, iar acest mic gest mi-a permis să profit din plin de fiecare minut de plajă și de bălăceală în compania juniorilor, pe care îi luam în primire prin rotație. Aceste activități le-am concentrat dimineața și după-amiaza, când soarele nu ardea atât de tare, deși am prins din plin căldura sufocantă a lunii iulie.
Blogul
Reîntors din concediu, m-am aruncat direct în muncă, cu energia reînnoită. Prioritatea a fost finalizarea tranziției blogului de pe vechiul domeniu, cristianls.ro, pe noul clsb.net. Deși cumpărasem clsb.net încă din septembrie anul trecut, abia acum am avut timp să mă ocup serios de el. A moștenit un trecut digital complicat, fiind deținut anterior de o biserică, apoi de un spammer asiatic – un istoric fără nicio legătură cu tehnologia. A urmat o muncă titanică de curățare: am vânat sute de linkuri toxice și erori 404 cu unelte ca Semrush și Zapier, într-o cursă contracronometru pentru a-l aduce pe linia de plutire.
În toiul acestui proces, am descoperit o altă problemă: o pierdere masivă de backlink-uri de la un proiect mai vechi, programecalculator.ro, pe care intenționam inițial să-l abandonez. Pentru a nu irosi miile de link-uri valoroase, am schimbat strategia: l-am recuperat la limită, exact când intra în stadiul de „pending delete” la ROTLD. Acum, atât cristianls.ro, cât și programecalculator.ro au redirectări 301 permanente către clsb.net, consolidând astfel toată autoritatea SEO într-un singur loc.
Marea noutate e că am implementat un sistem de caching avansat care a făcut blogul să se încarce aproape instantaneu. Totuși, am comis și o greșeală de începător: am setat un cache mult prea agresiv, cu o valabilitate de câțiva ani. Consecința? Vizitatorii care au nimerit pe blog în acele zile riscă să vadă o versiune veche a site-ului pentru foarte mult timp, dacă nu își golesc manual memoria cache a browserului. Toată această perioadă intensă s-a tradus în nopți nedormite, de multe ori prinzându-mă ora 7 dimineața în fața monitorului, deși programul de lucru începea la 8. O întoarcere neașteptată la anduranța din adolescență, când pierdeam nopțile prin Internet cafe-uri.
Planuri până-n Crăciun
- Să petrec mai mult timp cu copiii. Spun asta după o sesiune intensivă de bătut mingea în parc, doar noi trei. Ne-a prins bine tuturor; e ca în bancul acela: „par oameni de treabă”. Da, sunt conștient cât de trist sună.
- Să readuc blogul la nivelul la care era în 2017, nu ca trafic, ci ca frecvență a publicării.
- Să învăț Python la un nivel avansat. Chiar dacă AI-ul face și va face asta mult mai bine decât mine, subiectul mă fascinează și o fac pentru dezvoltarea personală.
- Să nu cedez fizic în fața calculatorului.
Habar nu am dacă aceste planuri se vor materializa, dar voi reveni cu o actualizare în ianuarie.
