Sunt situații în care tehnologia parcă vrea să-ți pună piedici inutile, deși soluția e la îndemână. Zilele trecute aveam nevoie să pornesc un HP Thin Client T620, dar alimentatorul original lipsea. Nicio tragedie, mi-am zis, am destule alimentatoare Dell cu aceeași mufă (vorbim de conectorul acela mare, de 7.4mm x 5.0mm cu pin central), același voltaj și același amperaj. Le conectez și… nimic. T620-ul stătea complet indiferent.

Conectori HP T620

După încă două încercări, am început să mă prind: nu era vorba de voltaj, ci de faptul că fiecare producător are propriul mod de a identifica alimentatorul. HP are un pin de „detect”, Dell folosește un chip 1-wire în conector, iar Lenovo are alt standard cu rezistențe diferite. Nu e ceva „specific răutacios”, ci mai degrabă un ecosistem haotic în care fiecare a inventat propria roată. Rezultatul e că alimentatoarele nu sunt interschimbabile, deși din exterior par identice.

Teoretic, ideea nu e rea: dacă reușești să comunici laptopului ce alimentator folosești, el poate să-și regleze consumul, să evite supraîncălzirea sau să nu tragă mai mult curent decât poate livra adaptorul. Practic însă, mecanismele astea sunt atât de diferite între mărci încât, în loc să protejeze utilizatorul, ajung să-l limiteze inutil.

În cazul T620, mecanismul de detectare e foarte simplu: are nevoie doar de un rezistor de aproximativ 330 kΩ legat între pinul pozitiv și pinul de detecție. Atât. Dacă rezistorul lipsește, sistemul presupune că alimentatorul „nu e potrivit”. Dell, în schimb, folosește un mic ROM care răspunde la o interogare. Evident, un alimentator fără chip nu poate convinge un dispozitiv care se așteaptă la chip. Și invers.

Am avut două opțiuni: fie modificam alimentatorul Dell (și-l făceam incompatibil cu restul dispozitivelor), fie adăugam rezistorul direct pe conectorul plăcii HP. Am ales varianta elegantă: o lipitură minusculă în interiorul thin client-ului și totul a pornit instant.

Atenție: Această modificare presupune o intervenție hardware (lipitură) direct pe placa de bază a dispozitivului. O astfel de operațiune se face pe propriul risc și poate duce la defectarea permanentă a echipamentului dacă nu este executată corect.

Nu e despre a critica un producător sau altul, ci despre o întrebare simplă: chiar avem nevoie de standarde complet diferite pentru același lucru? Protecția e importantă, sigur, dar există și metode care nu te blochează complet în ecosistemul unei singure mărci. Mai ales când diferența dintre „merge” și „nu merge” e un rezistor de 330k pe care îl găsești în orice kit de electronist începător.

Spune-ți părerea!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.