Dacă v-am comentat (nr: înjurat) recent pe bloguri…

Să știți că n-am fost eu. În primul rând, nu sunt genul care să jignească, iar acest lucru poate fi confirmat de către toți acei posesorii de bloguri cărora le-am comentat la un moment dat articolele. Cel care mă calcă pe nervi primește explicații detaliate în articol dedicat, dar asta abia după ce i-am explicat în zadar, civilizat, de câteva ori, unde greșește. Dar divagăm…

Eu o știu pe Bloodie din puținul aflat urmărindu-i vlogul de la început și până… a renunțat, că cică n-ar fi de ea; Buulshit! Ea n-are de unde să mă știe, că nu suntem vecini de scară și nici de IT nu părea foarte pasionată în video-uri, de-asta a luat de bun comentariul pe care îl puteți vedea în toată splendoarea lui în screenshot-ul de mai sus, altfel ar fi știut că nu insult niciodată în comentarii, nici măcar atunci când sunt ironic.

Când insult, o fac fie într-un articol, să mă poți trage la răspundere, fie verbal și doar de față cu toată lumea, ca să ai ocazia să-mi organizezi dinții cu martori că n-a fost (numai) vina ta.

Excepție de la regulă fac situațiile în care celălalt a făcut primul pas, dar în astfel de situații reacționez astfel doar pentru a-l enerva pe interlocutor, nicidecum din ură.

Din toată povestea asta, deși nu pare, eu am avut multe de câștigat și-am să vă explic și de ce spun asta. În urmă cu câteva zile, vreo 5, am observat că toate comentariile mele nu apar pe blogurile pe unde comentez frecvent. După mici investigații am ajuns la concluzia că fac parte din mica și selectă listă neagră a Akismet, așa că am luat măsuri:

Problema a fost rezervată, dar „fanul” blogger (da, știu cine-i, dar nu i-am spus încă fiindcă e drăgălaș cum se zbate) care, de dragul și de grija ce mi le poartă, nu mai poate dormi liniștit sugându-și degetul, a continuat săpăturile plantând comentarii în numele meu, folosind acel alias (+ro) asociat contului Gravatar pe care începând de astăzi n-am să-l mai folosesc eu.

Nu știam că se ocupă și cu mizerii de genul, altfel aș fi luat măsuri din timp. În naivitatea mea îl consideram un simplu hater, dar omul acesta e un fan înflăcărat căruia, dacă i-aș cere să mi se declare, ar face-o cu trandafirul în dinți… ca-n Las Fierbinți.

Acestea fiind spuse, dacă v-am jignit recent prin comentariile de pe propriile voastre bloguri, îmi cer scuze pentru neplăcerile cauzate de cei a căror inimi zburdalnice le-am frânt de-a lungul timpului. Așa sunt eu, fermecător…