Opinie

Două precizări referitoare la păsărică

Posted on

Ca o continuare la articolul precedent, discuția despre sursele de informare a luat o turnură interesantă. Luată la întrebări de proprii cititori, păsărica afirmă că a primit un comunicat special direct de la Perplexity, un document care, ce să vezi, conținea detalii și observații publicate… doar de mine. Coincidențele de acest fel mă fac mereu sceptic, deși în urmă cu o lună, la masa de lângă, singur Cuc, un cuc mânca aceeași shaorma cu de toate pe care o comandasem și eu (sic).

cuc la saorma

Povestea devine și mai neclară când analizăm ce anume nu conținea acel faimos comunicat. De exemplu, faptul că eu am editat ulterior articolul original pentru a elimina o mențiune legată de anularea abonamentului MEU la Perplexity Pro. Această mică revizie, vizibilă în istoricul modificărilor de pe blog, demonstrează un context pe care doar cineva care-l copiază urmărește l-ar fi putut cunoaște, nicidecum o sursă oficială.

Continuă să citești …

Cucul meu avea un Xerox: Xerox, cucul meu avea

Posted on Actualizat în

Există în online un personaj care de ani buni s-a aciuat pe lângă blogul meu, ca un oportunist digital. Metoda lui este de o simplitate dezarmantă: vede un articol cu potențial, îl copiază, reformulează superficial trei idei și apoi îl prezintă publicului său ca și cum ar fi descoperit piatra filosofală. L-am prins în fapt de nenumărate ori folosind o tactică la fel de simplă: publicam o variantă inițială a unui material, o lăsam online câteva ore, timp suficient pentru a fi preluată, după care o actualizam masiv. La el, desigur, rămânea varianta mea incipientă; versiunea lui, însă, era chiar mai slabă decât schița mea.

copiatorul profesionist fără idei

Cel mai recent exemplu care mi-a confirmat din nou tiparul a fost articolul despre oferta la Perplexity. Fătul lui editorial, sau cum vrea să numească mizeria publicată după ce s-a chinuit să fie creativ, demonstrează cât de mult îl duce capul.

Continuă să citești …

Traseul Xiaomi

Posted on Actualizat în

N-am să uit niciodată primul meu telefon Xiaomi, cât pe ce să fie și ultimul, însă succesorul desemnat pentru acest rol a fost până la urmă altul, Mi 8-ul mai precis, despre care nici măcar n-am mai scris pe blog. Sunt de părere că Redmi-ul 1S a fost cel mai bun telefon produs vreodată de Xiaomi. Drăguț pentru 2016, rezistent și cu performanțe întâlnite doar la vârfurile de gamă de la vremea respectivă.

Xiaomi Mi 8

Habar n-am cum stă treaba acum, dar principala problemă a telefoanelor Xiaomi cu care am avut de-a face, ultimul fiind Mi 11T-ul Oanei, era că veneau cu tot bloatware-ul din lume. În plus, unele aplicații esențiale precum file browser-ul afișau reclame. În opinia mea, rețeta perfectă pentru a-ți fugării clienții spre Apple.

Continuă să citești …

Găzduirea Web: Atât dai, atât face?!?

Posted on Actualizat în

Se tot zbate Zoso să ne convingă pe noi, muritorii de rând, prin articole inutile —acesta, de exemplu— că atunci când vorbim despre găzduirea Web aceasta face exact atât cât costă, în disperarea-i de a-i scuza pe cei de la Webfactor de măgăria făcută propriilor lor clienți.

Pentru cei care nu știu despre ce este vorba, Webfactor, o firmă de găzduire Web autohtonă, știindu-se că e în prag de a nu-și mai putea onora serviciile față de clienții care le-au plătit în avans, a tăcut ca rahatul în păpușoi și a lăsat pe toată lumea cu ochii-n soare câteva zile.

Continuă să citești …

Plecăm, dar voi reveni, probabil…

Posted on

Când nu am anunțat autoritățile statului că mi-am plătit impozitele pentru o factură de 100 de lei, mi s-a pus poprire pe conturi, am fost amendat și tratat ca un infractor, mi-am asumat vinovăția și am mers mai departe.

Când am fost penalizat deoarece n-am plătit la timp impozitul pe venit deoarece ANAF-ul mi-a trimis decizia de impunere la o adresă la care nu mai locuiam de aproape 7 luni, decizie transmisă printr-o recomandată cu confirmare de primire, semnată și agățată în gard de către același factor poștal care ulterior a ridicat indolent din umeri și mi-a promis „cu mâna pe inimă că nu se va mai întâmpla”, mi-am asumat vinovăția și-am mers mai departe.

Când mi-au fost aruncate în scârbă și-am fost retrimis la coadă, de două ori consecutiv, actele din dosarul generos întocmit pentru a mi se permite să plătesc timbrul de mediu (prima dată pentru că nu erau „în ordinea de pe fluturaș”, iar a doua oară fiindcă nu am scris pe fiecare copie „conform cu originalul”), mi-am asumat vinovăția și-am mers mai departe.

Continuă să citești …