Un apropiat mi-a cerut recent să-i pun la punct laptopul, pe motiv că acesta ar funcționa mult prea greu pentru nevoile sale zilnice. Deși omul are dare de mână și folosește computere de gaming performante în care a investit mii de euro, a insistat să resuscităm acest Sony Vaio vechi de aproape 15 ani. Probabil are o valoare sentimentală sau îi poartă noroc, altfel nu-mi explic de ce ar plăti pentru reparații și upgrade-uri care depășesc lejer valoarea altora second-hand mult mai performante.
Singura condiție pe care am pus-o a fost să facem treaba ca lumea: îl trecem pe Linux Mint, instalăm un SSD și dublăm memoria RAM de la 4GB la 8GB. Știam că sunt prima persoană care îl desface după un deceniu și jumătate de utilizare periodică, dar chiar și așa nu eram pregătit pentru ce am găsit sub carcasă. Laptopul nu doar că trebuia curățat de praf, ci avea nevoie de o „baie” în toată regula pentru a mai putea fi salvat.
O capsulă a timpului plină de mizerie
Starea interioară era pur și simplu deplorabilă, un amestec de praf compactat și urme de lichide uitate de ani de zile pe componente. Pe lângă mizeria clasică, am avut de furcă și cu o folie protectoare mătuită care se dezlipea în bucăți, lăsând în urmă un strat de adeziv extrem de încăpățânat. A fost nevoie de multă răbdare și substanțe dedicate pentru a curăța totul fără a deteriora plasticul sau circuitele.
Radiatorul era complet blocat de un „covor” dens de praf, transformând orice tentativă de răcire într-o misiune imposibilă pentru ventilator. Pe placa de bază am găsit inclusiv urmele unei vechi cafele care, din fericire, nu a scurtcircuitat nimic vital, dar a creat o peliculă lipicioasă care a atras și mai multă mizerie. Curăț PC-uri destul de des, însă rar mi-a fost dat să văd un dispozitiv care să supraviețuiască atât de mult timp fără o mentenanță minimă.
După o curățare metodică și aplicarea unei paste termoconductoare proaspete, componentele au început să arate din nou a piese electronice, nu a obiecte arheologice. Ventilatorul, odată eliberat de povara prafului, a redevenit silențios și capabil să evacueze aerul cald prin lamelele radiatorului acum curate. Este fascinant cum, cu puțină atenție și câteva upgrade-uri hardware esențiale, o mașinărie considerată depășită poate primi o a doua șansă la viață.
La final, cu Linux Mint instalat pe noul SSD, bătrânul Vaio se mișcă surprinzător de bine pentru vârsta lui venerabilă, atât doar că a trebuit bibilit pentru a face trackpad-ul funcțional și înlocuit adaptorul Wi-Fi pentru compatibilitate (venea cu unul de la Atheros, imposibil de folosit în Linux. Chiar dacă investiția nu a fost neapărat logică din punct de vedere strict economic, satisfacția de a vedea un echipament salvat de la groapa de gunoi rămâne neprețuită. Sper ca aceste imagini să vă servească drept memento: nu așteptați 15 ani înainte de a deschide capota computerului personal pentru o igienizare necesară.
