După cum știți, am aproape o lună de când folosesc Linux Mint ca sistem de operare principal, iar în tot acest timp am avut de-a face cu tot felul de provocări. De exemplu, în Windows foloseam Screenpresso pentru a face screenshot-urile, iar aceasta aplica watermark-urile în mod automat în funcție de criteriile setate de mine la configurarea inițială. Pentru GNU/Linux n-am găsit ceva care să facă același lucru.
Dacă nu vine muntele la Mahomed, se duce Mahomed la munte
Am ales să rămân cu Shutter, cel mai bun și mai complet program de făcut screenshot-uri pentru GNU/Linux pe care l-am găsit, iar pentru aplicarea watermark-urilor am început să caut soluții. Inițial am căutat o aplicație care să facă doar asta, să aplice watermark în lot, dar fiindcă n-am găsit nici de această dată ceva care să-mi ușureze muncă, am instalat și încercat diverse plugin-uri WordPress, dintre care cel mai OK mi s-a părut Image Watermark.
Astfel am renunțat la a mai aplica offline watermark-urile care mă interesează să apară pe fotografiile și screenshot-urile postate pe blog. De ce? Fiindcă în acest mod, de fiecare dată când cineva îmi copiază integral un articol și-l publică pe orice alt site sau blog, nu mă aleg doar cu un server suprasolicitat, ci și cu publicitate care niciodată nu este suficientă.
Există metode de combatere a practicilor cunoscute printre cei care se învârt în universul Web cu denumirea de „hotlinking”, dar nu mă interesează, reclama aducându-mi mult mai multe beneficii.
Cât despre cei pe ale căror site-uri nu vreau să-mi apară articolele, dacă nu se rezolvă trimițăndu-le un email și rugându-i frumos să-l scoată, motoarele de căutare îmi oferă posibilitatea de a-i raporta ca spammeri și profit de ea fără a sta pe gânduri.
Revenind la Image Watermak, n-am să vă vorbesc despre ce face din simplul motiv că e util doar bloggerilor care mă urmăresc și care sunt sigur că nu vor avea probleme în a înțelege despre ce este vorba aruncând o scurtă privire peste informațiile oficiale.