Un smartphone n-are cum să te tâmpească, în cel mai rău caz te lenevește, și o face aducându-ți sub nas, punctual, răspunsuri și soluții. Mama mea, de exemplu, știe toate zilele de naștere ale tuturor membrilor familiei, de la cele ale propriilor copii și până la cele ale vecinilor, nepoților, prietenilor de familie, mătușilor îndepărtate, șamd. Știe cu exactitate data în care am fost și-am făcut cutare lucru, data în care s-a întâlnit cu tata sau în care i-a fost tăiat buzunarul în piață și furat portofelul, inclusiv își aduce aminte ce-a făcut în acea zi deși eu, care pe atunci aveam 6-7 ani, îmi amintesc destul de vag întâmplarea, au trecut 23 de ani!
În schimb, uită alte chestii, cum ar fi lucruri din lista de cumpărături. Ei, eu nu le uit, că nici n-am cum să uit ceva ce n-am memorat. Nu memorez nici zile de naștere, nici adrese, nimic. Îmi rezerv, cum se spune, memoria pentru lucruri mai importante.
Sunt genul de om care poate revedea în mai puțin de o lună un film bucurându-se de el ca prima dată. Îmi place să cred că am un creier selectiv, care consumă și aruncă tot ce n-are nevoie. Dacă e bine sau nu, rămâne de văzut, cert este că multe formule, scurtături folosite în programare sau ordinea de executare a unor operații destul de ample o pot spune ca pe tatăl nostru chiar și dacă m-ați trezi cu surle și trâmbițe din cel mai adânc somn.
Nu mă consider un om inteligent, ci din contră, unul dintre cei mai proști pe care-i cunosc, dar chiar și așa consider că tehnologia m-a ajutat să fiu mai puțin prost decât eram în urmă cu doar câțiva ani.
Înainte de boom-ul tehnologic, pentru a afla răspunsul la curiozități simple, fie întrebam pe cineva, fie dădeam buzna în biblioteca municipală căutând răspunsul printre puținele cărți disponibile într-o bibliotecă de provincie de dimensiunea apartamentului în care locuiesc acum. De cele mai multe ori aveam nedumeriri simple, dar răspunsurile fie se lăsau așteptate, fie erau neconvingătoare.
Nu vorbesc de întrebări legate de fizica cuantică, ci de întrebări simple, de genul celor de mai jos:
- De ce urcă seva până-n vârful copacului?
- De ce torc pisicile?
- De ce sunt stângaci unii oameni?
- Dacă pământul e rotund, după „retragerea apelor” de după potopul de care vorbea preotul la biserică, unde s-au „retras” acele ape?
- Dacă într-o cameră intră un copil, și ies doi, nu-i așa că… Glumesc. De data asta glumesc.
La cele patru întrebări de mai sus nu știa să-mi răspundă nimeni, dar dacă mi-ar fi spus cineva că peste mări și țări aflu răspunsul, aș fi pornit la drum chiar în clipa aceea. Acum, când am o astfel de întrebare caut răspunsul în Google și, dacă am norocul să-l aflu, îl știu toată viața. Ori asta, în opinia mea, nu mă face mai prost, n-are cum!
E drept că nu mai calculăm „din cap”, că folosim un calculator pentru asta, că nu mai memorăm „prima la stânga, a doua și a treia la dreapta, vreo 300 de metri înainte și următoarele două la dreapta până vezi o casă veche, mare. De la casa aia mai faci 200 de metri înainte, a doua la dreapta, trei la stânga, apoi…”, ci ascultăm instrucțiunile GPS-ului.
Dar și hărțile erau și sunt tot un instrument, la fel ca busola, compasul și numărătoarea! Acum nu mai trebuie să învăț să le folosesc pe toate pentru a ajunge la o mănăstire din China și a ști dinainte de a porni la drum cam de cât timp voi avea nevoie pentru a ajunge la destinație, ci doar să deschid o aplicație, și sincer, chiar nu văd de ce mă face asta mai prost decât antecesorii mei!
Alții vor spune că actualmente ne tâmpesc jocurile, YouTube-ul și Facebook-ul. Nici asta nu e adevărat! Cine voia să se joace, juca toată ziua elastic, șotron, cărți sau rațele și vânătorii. Consumatorii de multimedia umblau cu casetele audio și VHS după ei, cumpărau sau împrumutau reviste, ori găseau vreo modalitate să prindă rușii, bulgarii sau ungurii.
La fel, cine voia să piardă vremea socializând la distanță, o făcea scriind scrisori interminabile, mesaje în rubricile ziarelor, completând oracole și îngroșând cozile cabinelor telefonice din oficiile poștale!
Diferența e că acum putem face toate aceste chestii folosind telefonul, tableta sau laptop-ul, dar asta ne face, în cel mai rău caz, doar mai leneși, nicidecum mai proști. Cine vrea să facă sport o poate face în continuare, iar cine vrea să învețe lucruri noi, acum are informația la un vârf de deget distanță și pentru doar câțiva lei pe lună.
Ne tâmpește tehnologia?!? Eu, unul, sunt de părere că în cel mai rău caz nu ne face mai inteligenți, mai culți, mai pregătiți de cât suntem.
În fine, mă opresc aici. Nu de alta, dar în acest articol, care până la urmă mi-a scăpat de sub control, intenționam să vă vorbesc despre cu totul altceva, despre câteva aplicații Android care ne fac viața mai ușoară și care n-ar trebui să lipsească din niciun smartphone cu acest sistem de operare… Well, va urma.
Tehnologia nu ne tampeste, ne ocupa timpul!
În locul mingii, a cărților, elasticului, șamd, nu? :)
In locul cititului, socializarii face to face, mersului la sala, plimbarii in aer liber, diverselor activitati care inainte erau posibile, somnului mai lung etc. Sunt multe de spus.
am aflat pe surse ca ne pregatesti o surpriza, pe cand?
Hm… „pregătim” nu „pregătesc”, că suntem mai mulți posesori de site-uri și bloguri implicați. Dacă-ți spun va trebui să te ucid… :)
:D
Recomand sa ascultati pe Virgiliu Gheorghe la „Garantat 100%” (gasiti pe youtube).
Un biofizician, doctor în bioetică al Universităţii Aristotel din Tesalonic și autor a catorva carti :) Vorbeste despre efectul tehnologiei (smartphone, tableta, internet etc) asupra copiilor. (cand ai spus „juca toată ziua elastic, șotron, cărți sau rațele și vânătorii” banuiesc ca la copii te-ai referit).
Oricum, merita ascultat
…de ce cuvântul prescurtare e aşa de lung !/i
Fain articolul. Imi place cand postezi genul asta de articole. :D :D Imi place felul simplu in care le scrii, exprimarea faina si glumele mici, deloc exagerate si foarte bine plasate. :D :D Bafta, si mai scrie articole deastea din cand in cand. :D
Cred ca tehnologia timpeste pe cei care nu o inteleg, mai ales ca a evoluat exponential dupa 90. Dar oare emisiuni de tipul: M… pt f.. meu, si multe altele cu subiecte asemanatoare despre maaaarile probleme ale unora nu timpesc? Probabil pe cei batrini de tot nu I-a timpit Felix C256 fiindca la el nu avea acces toata lumea ci numai cei de la Centrul de Calcul Teritorial cum se numea atunci. Eu personal care am inceput acest hobby cu 386SX acum 20 de ani cind era 1000$ inainte cu 2 luni de a implini 40 de ani nu ma simt de loc timpit de IT ci de alte subiecte „romanesti” Mai haios a fost cind la Penny market am vazut ce ochi a facut casiera cind I-am intins in loc de card, smartphone-ul cu Virtualcards sa scaneze codul de bare. M-o fi crezut timpit…. dar prefer sa fiu timpit de IT decit de televizor caci ma simt mai bine. Si nu deranjez pe nimeni. Succes in continuare!