Ne tâmpește tehnologia? (ep. 2)

De multe ori auzim că smartphone-urile ne „tâmpesc”. Eu nu cred asta. În cel mai rău caz, ne fac mai comozi și, în consecință, mai leneși. Asta pentru că ne oferă instant răspunsuri și soluții, cu un efort minim din partea noastră. Mama, de exemplu, ține minte toate zilele de naștere din familie — de la copiii ei, până la vecini, nepoți, prieteni de familie sau chiar mătuși îndepărtate. Știe exact data în care am făcut anumite lucruri, ziua în care s-a întâlnit cu tata sau episodul neplăcut din piață, când i-a fost furat portofelul, amintindu-și pas cu pas tot ce a făcut în acea zi.

În schimb, i se întâmplă să uite alte detalii, cum ar fi elemente din lista de cumpărături. Eu, în schimb, cumpăr de fiecare dată tot ce-mi trebuie, pentru că nu încerc să memorez lista, ci o notez. Nu memorez nici zile de naștere, nici adrese, nimic din ceea ce poate fi stocat digital. Îmi rezerv, cum se spune, memoria pentru lucruri mai importante.

Sunt genul de om care poate revedea un film la mai puțin de o lună distanță, bucurându-se de el ca prima dată. Îmi place să cred că am un creier selectiv, care consumă informația utilă pe moment și aruncă tot ce consideră balast. Dacă e o strategie bună sau nu, rămâne de discutat, dar cert este că multe formule, scurtături folosite în programare sau ordinea de executare a unor operații complexe le pot recita ca pe „Tatăl Nostru”, chiar dacă m-ați trezi cu surle și trâmbițe din cel mai adânc somn.

Inteligența artificială vs. inteligența naturală (și limitată)

Nu mă consider un om inteligent, ba chiar am momente când mă văd la polul opus, dar consider că tehnologia m-a ajutat să fiu mai puțin „ignorant” decât eram în urmă cu câțiva ani. Înainte de acest boom tehnologic, pentru a afla răspunsul la curiozități simple, fie întrebam pe cineva (adesea neavizat), fie dădeam buzna în biblioteca municipală. Acolo, căutam răspunsul printre puținele cărți disponibile, într-o bibliotecă de provincie de dimensiunea apartamentului în care locuiesc acum. De cele mai multe ori, răspunsurile fie se lăsau așteptate, fie erau neconvingătoare.

Nu mă refer la întrebări de fizică cuantică, ci la curiozități banale, de genul:

• De ce urcă seva până în vârful copacului?
• De ce torc pisicile?
• De ce sunt stângaci unii oameni?
• Dacă Pământul e rotund, unde s-au „retras” apele după potopul biblic?
• Dacă într-o cameră intră un copil și ies doi… (Glumesc, evident).

La astfel de întrebări, în trecut, nu știa să-mi răspundă nimeni pe loc. Dacă mi-ar fi spus cineva atunci că pot afla răspunsul instantaneu printr-un dispozitiv de buzunar, aș fi pornit la drum în clipa aceea să-l găsesc. Astăzi, când am o nelămurire, o caut pe Google și, dacă am noroc, aflu răspunsul și îl rețin. Faptul că am acces la informație nu mă face mai prost; n-are cum!

GPS-ul și „orientarea turistică”

Este adevărat că nu mai calculăm „din cap” la fel de des, folosind calculatorul pentru asta. Nu mai memorăm trasee complexe de genul: „prima la stânga, a doua la dreapta, mergi 300 de metri, apoi la casa veche faci stânga”. Astăzi ascultăm instrucțiunile GPS-ului.

Dar să nu uităm că și hărțile fizice erau tot instrumente, la fel ca busola sau compasul. Acum nu mai trebuie să învățăm să le folosim pe toate pentru a ajunge la o mănăstire din China sau pentru a estima durata călătoriei. Deschidem o aplicație și gata. Sincer, nu văd de ce utilizarea Waze sau Google Maps ne-ar face mai puțin capabili decât antecesorii noștri. Este doar o evoluție a uneltelor.

Mitul „tehnologia ne tâmpește”

Alții vor spune că, în prezent, ne tâmpesc jocurile video, YouTube-ul și rețelele sociale. Nici asta nu e complet adevărat. Cine voia să se joace în trecut, juca toată ziua elastic, șotron, cărți sau „rațele și vânătorii”. Consumatorii de multimedia cărau după ei casete audio și VHS, cumpărau reviste sau căutau metode să prindă posturi TV străine.

La fel, cine dorea să piardă vremea socializând la distanță, o făcea scriind scrisori interminabile, trimițând mesaje la rubricile ziarelor, completând oracole și stând la cozi imense la cabinele telefonice din oficiile poștale. Diferența e că acum facem toate aceste lucruri de pe telefon, tabletă sau laptop. Asta ne face, în cel mai rău caz, mai leneși (fizic), nicidecum mai proști.

Cine vrea să facă sport sau mișcare, o poate face în continuare. Iar cine vrea să învețe lucruri noi, are informația la un vârf de deget distanță, adesea gratuit sau pentru câțiva lei pe lună.

Ne tâmpește tehnologia? Eu sunt de părere că, în cel mai rău caz, nu ne face mai inteligenți sau mai culți în mod automat, ci ne oferă doar posibilitatea de a fi astfel. Depinde de noi cum folosim unealta.

P.S.: Intenționam inițial să scriu un articol despre câteva aplicații Android utile care ne fac viața mai ușoară, dar, furat de peisaj, textul a luat o altă turnură. Despre aplicații, într-un episod viitor.