O vorbă bună n-ar fi spus, niciunul…
Ațipisem. La un moment dat, în apropierea blocului s-a auzit o bubuitură atât de puternică încât am sărit ca ars din pat. În mai puțin de o secundă eram mai treaz ca niciodată. Auzeam strigăte în stradă și primul gând mi-a fugit la un posibil accident. Speram să n-am dreptate. Am deschis geamul și am văzut o mașină distrusă în plină intersecție, chiar pe trecerea de pietoni. Nu cred în Dumnezeu și nici nu sunt un credincios, dar în acele momente pur și simplu mă rugam, habar n-am cui, ca totul să fi fost doar o sperietură pentru cei implicați. Aș fi vrut să cobor, dar prezența mea n-ar fi ajutat cu nimic. După cum tocmai v-am spus, trotuarele erau pline de oameni care fie se mulțumeau să privească, fie roiau în jurul autovehiculelor implicate în accident.
Înainte să ajungă pompierii, ambulanța și Poliția, mulți dintre cei adunați au început să strige și să-l insulte pe soferul din autoturismul cel mai șifonat. Din toate părțile se auzeau oameni care credeau că au ceva de spus! Oameni care simțeau că trebuie să pună ceva!
Continuă să citești …