„Prima dată m-a durut rău de tot…”
Am compostat biletul și m-am așezat pe cel mai apropiat scaun liber. Căldura era sufocantă și, deși erau deschise toate geamurile autobuzului care puteau fi deschise, aerul duhnea a transpirație. În autobuz, lumea socializa, dar, pesemne, socializa pe Facebook, sau altfel nu-mi explic de ce aproximativ 80% dintre călători își priveau telefoanele. Pe scaunele din spate, două tipe povesteau ceva, nu știu despre ce, că nu mă interesa subiectul; sau, mă rog, nu mă interesa până când una i se destăinui celelalte:
– Fată, pe mine m-a durut rău prima dată! Parcă o simțeam în creier!
– Ba pe mine nu m-a durut deloc! N-am simțit nimic! Poate era și adrenalina, dar mă așteptam să mă doară și mai tare, că mama m-a speriat și mi-a spus că ea a tras-o rău prima dată… că a avut niște dureri mai rele ca alea avute când m-a născut pe mine. Dar lasă, fată, că acum nu o să mai fie așa, acum îi spui să te ia mai ușor…
– Îi spun, altfel o să caut altul, că de mine nu-și bate nimeni joc! Asta să fie clar!
Chiar în acel moment autobuzul ajunsese într-o stație, iar fetele au întrerupt discuția, moment în care mi-am dat seama că era stația în care trebuia să cobor. În mine se dădea o luptă: să cobor sau să mai merg o stație ?!? Conform ceasului, mai aveam fix cinci minute să ajung la cabinet la ora la care am fost programat. Hm.. Nu, cobor. Și-am țâșnit pe ușă de îndată ce s-a deschis…
Continuă să citești …