Săptămâna trecută, miercuri mai exact, mi s-a pus rău pata sa-mi iau un iMac, așa că am vrut să comand unul de la eMac. N-am vrut să mă arunc la modelul nou, ci la cel anterior, de circa 3300 lei, cu i5, 4 GB RAM, etc. Chiar dacă nu era pe stoc, ci disponibil doar la comandă, am comandat și am așteptat să mă sune cineva de la eMag și să-mi spună când va ajunge. N-a sunat nimeni până joi seara; am sunat eu, am întrebat, mi s-a spus că am slabe șanse ca acesta să ajungă în mai puțin de 3-4 săptâmâni. Am renunțat. Joi seara am dat o tură prin mai multe magazine gen Flanco, Altex, Domo, etc. Nimic. Aceeași poveste. Aveau modelele mai noi, cele de 5000 de lei, nu cel pe care mi-l puteam lua eu fără să mă bag în gaură, așa că m-am răzgândit, m-am întors acasă și am comandat componentele care știam că trebuie să funcționeze cu OS X 10.9 Mavericks fără prea multe bătăi de cap. M-au costat 1700 de lei chiar dacă am cumpărat o placă video dedicată (ce-i drept, nu foarte nouă) și un procesor mult mai bun decât cel al iMac-ul pe care pusesem eu ochii.
Piesele au ajuns ieri, tot ieri am asamblat sistemul (voi publica în curând un articol care va conține detalii despre ce componente am folosit, montarea lor și instalarea OS X 10.9 în curând), am instalat și configurat, migrat aproape 1 TB de fișiere de pe celelalte sisteme, în fine, l-am pus la punct și chiar sunt mulțumit de felul în care se comportă.
https://www.youtube.com/watch?v=K2diSYNyxSU
Tot ce regret acum e că am comandat doar 4 GB de memorie RAM, dar am crezut că va fi suficient văzând că Apple comercializează iMac-uri cu această cantitate de memorie. Ei bine, nu-i suficientă! Deși e rapid la utilizarea obișnuită, dacă pornesc înregistrarea desktop-ului sau, de exemplu, forțez puțin Photoshop-ul, devine mai leneș.
Continuarea Primul meu „iMac…”