delirări nocturne

Numa’ zic, nu dau cu parul!

Actualizat în 9 aprilie 2020 2

Îmi place să cred despre mine că sunt un tip care-i „citește ușor” pe cei din jur, dar câteva experiențe recente mi-au dat de înțeles că mă pricep mult mai bine la fizică cuantică. Lipsa de educație elementară o remarci peste tot, dar cu precădere la români, iar justificarea este una cât se poate de absurdă: nouă, ca nație, ne este greu să spunem nu, să pretindem mai mult, să recunoaștem că am greșit sau că „stăm prost cu banii”.

Fiindcă nu-mi stă în fire să fac promisiuni pe care nu le pot ține, îmi calculez foarte bine totul, de la timp la bani. N-am să-ți promit că ajung la 10:00 în cutare loc dacă știu că există o cât de mică probabilitate ca acest lucru să nu se întâmple.
Continuă să citești …

Ne tâmpește tehnologia? (ep. 2)

24 septembrie 2015 10

Un smartphone n-are cum să te tâmpească, în cel mai rău caz te lenevește, și o face aducându-ți sub nas, punctual, răspunsuri și soluții. Mama mea, de exemplu, știe toate zilele de naștere ale tuturor membrilor familiei, de la cele ale propriilor copii și până la cele ale vecinilor, nepoților, prietenilor de familie, mătușilor îndepărtate, șamd. Știe cu exactitate data în care am fost și-am făcut cutare lucru, data în care s-a întâlnit cu tata sau în care i-a fost tăiat buzunarul în piață și furat portofelul, inclusiv își aduce aminte ce-a făcut în acea zi deși eu, care pe atunci aveam 6-7 ani, îmi amintesc destul de vag întâmplarea, au trecut 23 de ani!

În schimb, uită alte chestii, cum ar fi lucruri din lista de cumpărături. Ei, eu nu le uit, că nici n-am cum să uit ceva ce n-am memorat. Nu memorez nici zile de naștere, nici adrese, nimic. Îmi rezerv, cum se spune, memoria pentru lucruri mai importante.
Continuă să citești …