Unul “căpșunar”, celălalt “cool”…
Băi, n-ai văzut la căpșunarii ăstia de Italia și Spania cum uită ei să vorbească românește după doar un an p’afară? De fiecare dată când îi aud, nu pot să nu mă gândesc la acei oameni plecați în State, pe care, nici după zece ani în care n-au călcat pământ românesc, nu-i auzi să stâlcească cuvintele, și nici nu te iau cu […]“, spunea o voce izvorâtă din radioul proptit într-o doară pe birou. N-am mai ascultat continuarea deoarece, pentru moment, involuntar, gândul mi-a zburat la acea persoană ciudată care, la câteva minute după ce o cunoscusem în propria-i casă, mă îndemna să “guardez” o casetă video “în cahonul acela de sus”. Îmi aminteam perfect cum am continuat să o privesc, ca boul la poarta nouă, timp în care ea mai repetă de vreo două ori invitația. În timp ce aștepta să reacționez și eu îmi dădeam toată silința să mă dumiresc despre cum aș putea să o ajut, un al treilea participant la acțiune întinde mâna, ia caseta de lângă mine și o închide în cel mai înalt sertar al dulapului de lângă mine…
Continuă să citești …