La pescuit pe Acumularea Vișa (Lacul Ocna Sibiului)

Cunoscut printre localnici cu numele de Lacul Ocna Sibiului, Acumularea Piscicolă Vișa este situată pe râul cu același nume, la nord-est de Ocna Sibiului, pe partea dreaptă a DJ1068, mai exact între Ocna Sibiului și Lacurile Mândra, imediat după trecerea la nivel cu calea ferată.

Lacul a devenit renumit printre pescarii locului datorită „cărășoilor de 2 kile” și a convingerii că nu a mai fost „recoltat” de aproximativ 10 ani. În ciuda peisajului mirific, apa lacului este mai mereu tulbure iar mâlul este negru și pute îngrozitor a cloacă.

Explicația e simplă: canalizarea orașului Ocna Sibiului s-a vărsat mulți ani la rând în Râul Vișa, râu ce alimentează lacul, lucru pe care eu l-am aflat foarte târziu, abia la a doua partidă de pescuit, cea de ieri. Cu alte cuvinte, „Lacul Ocna Sibiului” e un lac ieftin, ideal pentru practicarea pescuitului sportiv (Catch & Release), nicidecum pentru cel «convențional» cu care este obișnuit românul.

Partidele de pescuit pe acest lac au fost mai mult un experiment personal de testare a acurateței aplicației solunar pentru Android Fishing and Hunting Solunar Time. Prima partidă, consumată în 20 mai, n-a fost foarte reușită pentru noi. Pește s-a prins pe lac, chiar din belșug în prima parte a zilei, dar noi nu ne-am numărat printre norocoși. Am ajuns târziu și-am plecat devreme, alungați de vântul care sufla cu putere generând valuri ce făceau impracticabil pescuitul la feeder.

Ajungând târziu pe lac, în jurul orei 08:00, am mai prins loc doar spre coada acestuia, lângă calea ferată, într-o zonă deloc propice campării, călărind bolovani și bătătorind mâlul urât mirositor.

A doua partidă, cea de ieri, un eșec prevestit atât de vremea nefavorabilă cât și de solunar, a fost dezastroasă pentru toți cei veniți pe lac, nu doar pentru noi.

Peștele „n-a mușcat”, fiind mai preocupat de joacă decât de pescarii atârnați, plouați și plictisiți de pe malul lacului, ce încercau să le intre în grații cu tot felul de nade și momeli, care mai de care mai colorate și sofisticate. A fost frig, foarte frig, maxima fiind de 15°C, vântul a bătut și mai cu putere decât în prima zi, iar ploaia ne-a ținut sub umbrele în cea mai mare parte a zilei.

Din fericire am știut ce ne așteaptă, drept care am venit pregătiți cu cele mai rezistente vârfuri și method-uri de 50 gr, plute de vânt la bolognese, îmbrăcați bine și cu termosurile pline de cafea.

Despre Acumularea Piscicolă Vișa

Ca zonă de agrement, în ciuda foișorului care te întâmpină la intrarea pe lac și care-ți poate da de înțeles altceva, malurile lacului sunt mizerabile, pline de deșeuri lăsate în urmă de pescari și/sau însoțitorii acestora.

Pe partea stângă a lacului, privindu-l dinspre drumul județean, au fost amenajate câteva locuri de campare dotate cu bănci de lemn de tipul celor întâlnite în parcuri, mese rotunde de beton și un soi de umbrele care, de pe celălalt mal, păreau a fi tot din lemn. Dacă am numărat bine, sunt trei astfel de locuri.

Pe malul opus nu există căi de acces amenajate, prin urmare accesul la apă se face anevoios, peste bolovanii ținuți de plasa metalică și a căror rol este acela de a susține malul înalt și abrupt.

Pentru însoțitori, dacă aceștia nu îndrăgesc pescuitul, zona le va oferi priveliști de neuitat, dar haitele de dulăi care dau târcoale, dulăi care dau fiori și celui mai vânjos dintre pământeni, îi vor ține pe marginea lacului, printre gunoaiele care abundă…

Accesul cu mașina este posibil și se face în condiții destul de bune de-a lungul malurilor, pe un drum de pământ, dar care nu ne-a creat niciun fel de probleme.

Singurele locuri de pescuit sunt cele create de-a lungul timpului de către pescarii inspirați să aducă o seceră cu ei. Există un soi de cărare de-a lungul malului drept, între acesta și lac, dar plasa de sârmă, bolovanii ascuțiți care ies prin ochiurile acesteia și vegetația scăpată de sub control vă vor descuraja să o folosiți.

Se poate pescui și de pe dig, dar dalele de beton vă vor împiedica să înfigeți suporturile bețelor, a juvelnicului sau a umbrelei. În plus, din acel loc, dacă nu dispuneți de lansete lungi, rezistente, pentru a lansa cât mai departe cu putință, nu veți prinde nici măcar trenul.

Drept dovadă, toți cei care frecventează lacul, în ciuda condițiilor deloc favorabile campării, ocupă la primele ore ale dimineții (4:00 – 5:00 AM) jumătatea a doua a malului drept a lacului, zona de hrănire preferată de carașii negrii și dolofani.

În opinia mea, iar cu asta închei prezentarea sa, lacul Ocna Sibiului a căzut și rămas pe mâinile unor dezinteresați, unor lipitori care s-au mulțumit să-l sugă și mulgă și care, presupun, pentru a nu recunoaște că peștele din acesta le este refuzat din cauza calității proaste a apei, transformă problema în obiect de marketing: „Acumularea n-a mai fost recoltată de 10 ani!„.

Nade și momeli folosite

Noi, în prima partidă, am prins doar pești micuți, nerelevanți, «reginuțe» și carași până-n 300 de grame, dar n-am prins locurile bune pentru pescuit. În plus ne-am prezentat cu nadele și momelile pentru lacuri comerciale, lacuri în care peștele este obișnuit cu boilies-uri, pop-ups, puffy, fluo booster, nade premium și alte minuni pe care peștii nu le cunoșteau și prin urmare le-au ignorat.

Ieri am nădit și momit cu TTX, viermișor albi și roșii („kenți”), macaroane, mămăligă și pastă de porumb, preferate de pescarii locului și cu care peștii din lac sunt obișnuiți, dar ne-am ales doar cu câteva reginuțe. Totuși ne-am bucurat de rezultate, fiind singurii de pe lac care au prins mai mult de un posesor de branhii.

Vremea instabilă, vântul puternic, temperatura scăzută și perioada lunii nefavorabilă pescuitului —marcată astfel de solunar— formând rețeta completă pentru a ne transforma încercarea în eșec.

De știut despre Acumularea Piscicolă Vișa

Din experiențele trăite pe propria noastră piele, dar și din informațiile oferite de ceilalți pescari, am tras câteva concluzi pe care le voi transforma în „bune de știut” pentru toți cei interesați de o partidă de pescuit pe acest lac ispititor.

• Nu este recomandată consumarea peștelui prins pe acest lac. Mirosul apei și a mâlului vă vor da de înțeles de ce nu vă sfătuiesc să o faceți.
• Taxa este de 20 lei/zi și se încasează pe malul lacului de către supraveghetorul acestuia, un tip foarte amabil cu chef de vorbă și care, dacă-l trageți puțin de limbă, vă va ține la curent cu tot ce se întâmplă pe lac (unde, ce, la ce și ce se prinde în acea zi), în vizitele-i frecvente.
• Dacă veniți după crapi trebuie să știți că aceștia au hrană din belșug. Au viermi, melci, etc. Nu uitați că-n lac au ajuns —nu știu precis dacă încă se mai întâmplă asta— ani buni deșeurile locuitorilor Ocnei Sibiului, prin urmare apa e un loc propice dezvoltării vietăților care formează meniul crapului. De prins, cu puțin noroc, veți avea șanse să prindeți la momeli vii, precum și la momeli decolorate, de preferat galbene sau albe, de usturoi, puternic aromate.
• Carașii se prind la puffy alb-rozaliu (de usturoi), mămăligă și miez de pâine. Am văzut juvelnice pline cu carași de 1-1,5 kg, dar mi-a fost rușine să cer permisiunea de a le face fotografii știind că mulți vor refuza crezând că intenționez să mă laud pe munca lor.
• Partea dinspre drumul județean a lacului, parte pe care o veți vedea goală mai tot timpul, abundă de vegetație; niște alge ciudate, un fel de «mătasea broaștei» care crește în apă.

Cam asta ar fi despre lacul „Ocna Sibiului” de moment, dar cred că e mai mult decât nimicul pe care îl veți găsi pe Internet încercând să obțineți informații despre el cu ajutorul motoarelor de căutare (de altfel, lipsă care a motivat scrierea acestui articol).

În ceea ce mă privește intenționez să-i mai fac foarte curând o nouă vizită, cu vremea și solunarul de partea mea, sperând la crapii prinși de alții acolo și deveniți vedete pe YouTube.