Laptopul a început să-mi dea bătăi de cap imediat după ce am instalat în el Ubuntu 12.04. Un timp, nu foarte mult, folosisem Windows 7 în dual boot cu Ubuntu 11.10, fără nicio problemă. În schimb, în Ubuntu 12.04 și 12.10, problemele nu mai conteneau. Cel mai enervant era să trebuiască să mă conectez la Internet adaptorul Wireless Atheros, prin intermediul căruia, deși era posibilă conectarea la orice rețea, nu puteam naviga decent pe Internet sau descărca ceva, fără a da cu toți Sfinții de pereți, din două în două secunde. Soluția, dacă o pot numi așa, a fost înlocuirea adaptorului Wireless original cu unul Broadcom.
Chiar dacă nu în egală măsură, mă enerva și faptul că nu puteam asculta muzică în căști după repornirea laptopului. Ciudat era că, dacă dădeam Shut Down, problema se rezolva de la sine; categoric, m-am obișnuit să opresc laptopul chiar și atunci când ar fi trebuit să-l repornesc doar.
Celelalte două probleme cu care mă confruntam făceau imposibilă folosirea laptopului acasă ori seara. După cum v-am mai spus și cu alte ocazii, acasă obișnuiesc să conectez laptopul la un monitor, la o tastatură și un mouse Wireless. Până la Ubuntu 13.04 nu puteam face acest lucru deoarece: Continuă să citești …
Majoritatea timpului, laptop-ul meu are acces la Internet prin Wireless, asta deoarece îl port cu mine aproape peste tot. În schimb, de îndată ce ajung acasă, laptopul își pierde portabilitatea, devenind temporar „unitate centrală”, acesta fiind conectat la un monitor extern, o tastatură și un mouse Bluetooth. Pentru viteze mai bune, îl conectez la router prin cablu, dar uneori, Windows pare neinteresat de preferințele mele, păstrând activă conexiunea WiFi.
Teoretic, Windows 10 ar trebui să treacă automat de la conexiunea wireless la cea cablată dacă bios-ul sau însuși sistemul de operare nu a fost configurat altfel. Iar în cazul meu era:
Prioritatea unei conexiuni față de celelalte poate fi stabilită în funcție de necesități, iar Windows va ține cont de preferințele utilizatorului ori de câte ori acestea vor fi conectate simultan. Pentru a altera ordinea implicită, Microsoft pune la dispoziția noastră două metode.
De ieri, de când l-am instalat, am folosit intens Ubuntu 13.04 Raring Ringtail pentru a putea scrie astăzi un ghid de configurare al acestuia, imediat după instalare.
În materialele similare, publicate după lansarea versiunilor 11.10 și 12.04 ale aceleiași distribuții Linux, vă recomandam să realizați anumite setări și să instalați o serie de programe pe care le consideram utile. Ei bine, în ghidul actual voi acorda importanță doar lucrurilor esențiale, urmând ca despre programele și setările mai puțin importante să vorbim în zilele și săptămânile ce urmează.
Ubuntu 13.04, după cum am spus și în articolul de prezentare, e cea mai bună versiune a distribuției Linux dezvoltată până în momentul de față de Canonical și prin urmare, este facultativă aplicarea recomandărilor publicate în acest ghid. E important să respectați cu strictețe procedurile descrise mai jos, nu doar pentru a obține rezultatul dorit, ci și pentru a evita apariția anumitor conflicte sau erori. Să începem!
Deoarece instalarea actualizărilor este primul lucru pe care trebuie să-l facem imediat după instalarea oricărui sistem de operare, indiferent dacă vorbim de Linux, Windows sau Mac OS X, înainte de a instala orice program sau aduce orice fel de modificări setărilor, vă recomand să descărcați și instalați toate actualizările disponibile pentru Ubuntu 13.04. Pentru a instala actualizările, faceți click pe butonul Ubuntu, scrieți „updater„, apoi dați click pe Software Updater: Continuă să citești …
Ubuntu 13.04 a fost lansat în urmă cu câteva ore și, ca de fiecare dată când se lansează o nouă versiune a Ubuntu, am fost printre primii care l-au descărcat și instalat; de altfel, începând cu câteva ore înainte de lansare, verificam din 5 în 5 minute disponibilitatea imaginii ISO a versiunii finale a Ubuntu 13.04.
Încă de la prima vedere îți vei putea da seama că Ubuntu 13.04 nu aduce noutăți importante față de versiunea anterioară a distribuției și adevărul este că, pe lângă micile îmbunătățiri ale aspectului și performanței interfeței Unity 7 și a launcher-ului, nu am remarcat foarte multe schimbări. În schimb, Ubuntu 13.04 este aproape dublu de rapid față de 12.012 atât la pornire și oprire, cât și timpul de răspuns oferit după executarea comenzilor. De asemenea, copierea și mutarea fișierelor, inclusiv a celor de pe cardul SD, se realizează mult mai rapid decât în oricare dintre versiunile precedente ale distribuției. Dar hai să le luăm pe rând…
Unity 7 în Ubuntu 13.04
Prima chestie care „îți sare în ochi” la deschiderea Ubuntu 13.04 este butonul Ubuntu, care, pentru prima dată în istoria sa, a fost realizat să arate bine. Apoi vei vedea iconițe noi pentru multe dintre aplicațiile native ale Ubuntu (nautilus, software center, etc), cât și pentru anumite acțiuni, cum ar fi cele ale butoanelor de oprire și repornire. Continuă să citești …
Spatio for Facebook este una dintre multele aplicații pentru Android care ne permit accesarea și gestionarea profilului din rețeaua de socializare creată de Mark Zuckerberg, dar în același timp una dintre puținele care merită instalarea. Deși se află „la început de drum”, aceasta atingând la momentul de față versiunea 1.0, și în ciuda faptului că de moment îi lipsesc anumite caracteristici, este singurul client Facebook pentru Android care „a rezistat” mai mult de 2-3 zile în smartphone-ul meu.
După logarea în cont și acordarea permisiunilor, aplicația va afișa News, adică locul în care vedem toate postările și activitatea recentă a prietenilor noștri, a persoanelor și paginilor pe care le urmărim, organizate cronologic. Cum era de așteptat, în acest loc vom putea vedea și imaginile sau fotografiile ce însoțesc postările, precum și numărul distribuirilor și like-urile primite. Dar, deoarece se spune că o imagine face mai mult decât o mie de cuvinte, mai bine vedeți și judecați voi înșivă aspectul timeline-ului, în ambele variante disponibile (Light și Dark):
Ecranul principal al aplicației este ocupat în totalitate de News, iar dacă facem scroll spre stânga vom vedea un panou din care vom putea accesa Wall-ul propriu, profilul, fotografiile încărcate, paginile pe care le urmărim și lista prietenilor. Și fiindcă tot am adus vorba de lista prietenilor, dacă facem click pe numele sau fotografia oricărui membru al acesteia, vom avea acces la profilul său, vom putea vedea informațiile personale partajate cu noi, activitatea, postările, fotografiile și like-urile date: Continuă să citești …
Programele configurate să ruleze odată cu Windows reprezintă una din cauzele pornirii greoaie și blocării calculatorului. Și da, despre acest subiect am vorbit și în trecut, în diferite ocazii, dar niciodată atât de detaliat cum o voi face în rândurile ce urmează.
Despre Startup Delayer pot spune același lucru și chiar mă bucur că vi l-am mai prezentat, astfel, cei care mă urmăriți de suficient timp, cunoașteți părerea mea despre acesta și, de asemenea, știți că nu lipsește din niciunul dintre calculatoarele mele cu Windows.
De ce prefer Startup Delayer și nu Soluto ? Ei bine, aceasta este o întrebare la care vă pot răspunde cu ușurință. În primul rând, la Startup Delayer îmi place că permite, în funcție de solicitarea procesorului, prioritatea tuturor programelor ce pornesc odată cu sistemul. Astfel, eu sunt cel care decide ce program vreau să pornească prima dată și cât timp sunt dispus să aștept după celelalte. În plus, Soluto e „lipit de Web”, adică nu îl vei putea utiliza și profita de toate avantajele pe care le oferă dacă nu îți faci cont pe Soluto.com, acțiune care, din punctul meu de vedere, este ridicolă. În fine, hai să revenim la ceea ce ne interesează în cazul de față și anume, la modul în care putem amâna rularea programelor ce pornesc odată cu calculatorul, folosind în acest scop Startup Delayer.
De ce avem nevoie de un manager de pornire ?!?
Din simplul motiv că sistemele de operare Windows nu dispun de unul, sau, cel puțin, nu de unul suficient de versat. System Configuration, după cum majoritatea dintre voi o știți, permite doar dezactivarea pornirii automate a programelor, însă nu și întârzierea acestora, motiv pentru care ne vedem practic obligați să recurgem la soluții terțe. Bine, bine dar de ce să nu le dezactivăm pur și simplu și, atunci când avem nevoie de ele, să le pornim manual ?!? Adevărul e că aceasta ar fi soluția ideală, dar, pe lângă programele cu care lucrăm și pe care le deschidem de obicei imediat după pornirea calculatorului, îndeosebi în cazul laptop-urilor, pentru a putea beneficia de anumite caracteristici specifice acestora (ex: tastele funcționale), trebuie neapărat să rulăm aplicația sau aplicațiile ce face permit utilizarea acestora.
Mai sunt și programele pe care le folosim foarte des. De exemplu, eu, deoarece am nevoie de ele, prefer ca F.lux, Dropbox, Drive, Mail Notifier, Screenpresso, Skype, Pidgin, XAMPP și TweetDeck să pornească singure pentru a nu fi nevoit să le rulez manual imediat după pornirea calculatorului. Dacă aceste programe ar porni în același timp, în ciuda configurației hardware destul de bune, la fiecare pornire a laptopului ar fi trebui să aștept —cronometrat— de trei ori mai mult decât aștept folosind Startup Delayer. Continuă să citești …
