OpenAI a apărut în 2015 ca o organizație non-profit cu un vis ambițios: să construiască o inteligență artificială generală (AGI) care să lucreze pentru binele umanității, nu pentru conturile din Cayman. Numai că idealurile nu se plătesc singure — iar în acest caz, costul se măsoară în miliarde de dolari. Modele precum GPT-4, GPT-5 și tot ce urmează nu se alimentează cu aplauze și entuziasm, ci cu centre de date uriașe, zeci de mii de GPU-uri și investitori dispuși să-și asume riscuri serioase.
Dacă OpenAI ar fi fost o trupă rock, momentul actual ar fi echivalentul în care solistul anunță că formația rămâne „fidela spiritului artistic”, dar își lansează totuși un turneu sponsorizat de Microsoft și SoftBank. Schimbarea statutului anunțată de companie pare un detaliu legal, dar în realitate e un cutremur cu magnitudine 8 în industria inteligenței artificiale.
Noua formă de organizare, numită Public Benefit Corporation (PBC), e, din ce am înțeles eu, felul în care OpenAI încearcă să împace și capra eticii, și varza profitului. Pe scurt, o PBC e o companie care poate face bani, dar are și o obligație legală de a urmări un scop social. Adică, în teorie, OpenAI poate continua să vândă abonamente ChatGPT Plus și să semneze contracte cu Microsoft, dar trebuie să dovedească și că lucrează pentru binele comun, nu doar pentru cifrele din Excel.
Deasupra acestei forme de organizare rămâne o fundație fără scop lucrativ, care deține integral OpenAI PBC și are rolul de „gardian” al misiunii originale. Asta înseamnă că, deși există investitori și acționari, deciziile majore — mai ales cele legate de dezvoltarea unei AGI — nu pot fi luate doar pe criterii financiare. Teoretic, acest sistem ar trebui să țină în frâu tentațiile comerciale, dar în practică rămâne de văzut cât de multă autonomie va avea fundația atunci când miliardele bat la ușă.
Parteneriatul cu Microsoft devine, de asemenea, mai limpede. Gigantul din Redmond își reduce ușor cota de participare, dar valoarea investiției sale a explodat — de la aproximativ 13 miliarde la peste 135 de miliarde de dolari. În același timp, își păstrează drepturile de exclusivitate asupra infrastructurii Azure și asupra produselor OpenAI până în 2032, dar pierde monopolul asupra cercetării de bază odată ce compania atinge AGI sau trece de anul 2030. Pe scurt, Microsoft își securizează partea profitabilă, iar OpenAI câștigă mai multă libertate științifică.
Una dintre schimbările cele mai interesante este posibilitatea de a lansa modele open-weight, adică versiuni deschise ale rețelelor neuronale, atâta timp cât acestea nu depășesc pragurile de risc. Asta ar putea aduce un val de colaborări între OpenAI și comunitatea open-source, dar cu un mic detaliu: produsele comerciale vor rămâne legate de Azure, pentru că altruismul are, iată, și el un abonament cloud.
În spatele deciziiei există și o presiune financiară uriașă. Giganți precum SoftBank ar fi fost dispuși să investesc sume astronomice, dar doar într-o formă juridică clară, compatibilă cu sistemul american de reglementare. În plus, competitori direcți precum Anthropic adoptaseră deja modelul PBC, iar OpenAI risca să rămână prinsă într-un vid juridic între non-profit și corporație clasică.
Așadar, OpenAI nu s-a transformat brusc dintr-un erou idealist într-o corporație fără suflet, ci a încercat să codifice echilibrul dintre etică și sustenabilitate. Pentru utilizatorii obișnuiți de ChatGPT, efectele imediate nu vor fi dramatice — chatbotul nu va începe brusc să taxeze glumele proaste —, dar pe termen lung e posibil să vedem o deschidere mai mare către transparență și, poate, mai multe versiuni accesibile publicului.
Pe scurt, OpenAI a reușit să se repoziționeze fără să-și nege originile. A devenit o companie care vrea să salveze lumea, dar cu un plan de afaceri solid. Și dacă totul merge conform planului, poate că AGI nu va veni doar cu un cod etic, ci și cu un cont bancar bine echilibrat.
Totuși, e greu să nu observi ironia: din „open” a mai rămas aproape doar numele. Ceea ce odinioară era o promisiune de colaborare și transparență s-a transformat într-un ecosistem controlat, filtrat prin API-uri, licențe și abonamente. Nu e neapărat o trădare a misiunii, dar e o pierdere de identitate — iar cei care au crezut în ideea de inteligență artificială deschisă știu că e o diferență uriașă între a construi pentru toți și a construi împreună cu toți.
