MIUI: Android cu trăsături de iOS

MIUI este un firmware neoficial pentru smartphones, bazat pe sistemul de operare Android. MIUI este dezvoltat de Xiaomi Tech și a fost prezentat pentru prima dată în 16 august 2010. Deși a fost creat special pentru dispozitivele aceleiași companii, MIUI se bucură de atenția unui număr mare de programatori dispuși să-l adapteze unei game largi de smartphones.

Am avut primul contact cu MIUI anul trecut, când l-am instalat pe un Samsung Galaxy S. Arăta și se mișca atât de bine încât am început chiar din acel moment să-mi doresc un telefon construit special pentru el. După cum știți, în urmă cu puțin timp am achiziționat un Redmi 1S, cel mai ieftin telefon fabricat de Xiaomi Tech.

Având prejudecățile mele despre tot ce înseamnă dispozitive proiectate și fabricate în China, n-am vrut să mă arunc din prima la vârful de gamă deși bugetul pentru achiziționarea unui nou telefon mi-ar fi permis să optez pentru modelul MI3. Acum, la zece zile după achiziție, nu regret deloc alegerea făcută, telefonul comportându-se cu mult peste așteptările mele, iar mulțumirea mea, sunt convins, se datorează și modului în care a fost adaptat, personalizat și optimizat sistemul de operare Android 4.3 sub sigla MIUI v5.

Deși în primele zile n-am avut suficient timp la dispoziție pentru a-l butona, am profitat de weekend-ul prelungit pentru a-l cunoaște mai bine și astfel înțelege particularitățile care l-au propulsat în topul celor mai bine privite ROM-uri Android ale momentului.

Deși își are rădăcinile în China, țara în care majoritatea considerăm că lucrurile sunt făcute în grabă, de „ochii popii”. Pornind de la interfață, care este foarte bine pusă la punct din toate punctele de vedere și terminând cu agilitatea cu care telefonul răspunde atunci când interacționezi cu el, MIUI te duce destul de des cu gândul la perfecțiunea nemțească.

Aplicații native

Xiaomi nu s-a rezumat la optimiza și da o temă nouă sistemului de operare, ci s-au întrecut pe ei înșiși implementând în acesta o serie de funcționalități unice în întregul ecosistem Android. De exemplu, una dintre funcționalitățile care mi-au atras cel mai mult atenția a fost cea care ușurează dezinstalarea unei aplicații prin glisarea iconiței sale în partea superioară a ecranului. La fel de mult mi-a plăcut și cleaner-ul accesibil prin apăsarea prelungită a butonului meniu.

Un alt exemplu de lucru foarte bine făcut este aplicația Mail. Aceasta poate fi personalizată în detaliu, se integrează perfect cu agendele și calendarele Yahoo! Mail, Outlook și Gmail, dispune de afișare combinată, adică de un loc în care poți vedea toate email-urile primite în toate conturile configurate, funcție de căutare, precum și posibilitatea de a organiza pe foldere email-urile primite.

Magazinul propriu de aplicații și care, după cum era de așteptat, găzduiește aplicații Android, este foarte bogat și deopotrivă diversificat. Totuși, sunt de părere că cei de la Xiaomi l-au lansat prematur pe piața internațională, și spun acest lucru din diferite motive. De exemplu, deși MIUI este configurat pentru afișarea în limba engleză, Xiaomi Market este tradus doar parțial.

Un alt minus ar fi imposibilitatea acestuia de a identifica corect versiunea aplicațiilor instalate în smartphone pe alte căi. De exemplu, deși în telefon dispun de cea mai recentă versiune a WhatsApp, Xiaomi Market semnalizează prezența unui update. Pe lângă asta, la instalarea unei aplicații sau a unui update, procesul de descărcare rămâne înghețat cu orele, fapt care te duce cu gândul la o problemă de conexiune a serverelor ce-l găzduiesc. Din fericire, Google Play (magazinul de aplicații oficial al Android) este disponibil în MIUI și funcționează impecabil.

Music, player-ul audio integrat în MIUI dispune de caracteristici de care nu mă așteptam să vină însoțit. De exemplu, atunci când mă plimb, sunt pe bicicleta sau într-un mijloc de transport în comun , îmi place să ascult muzică. Căștile pe care le folosesc nu dispun de butoane multimedia, așadar am nevoie de acces la player pentru a trece la următoarea melodie și prin urmare, caracteristica „shake to skip” îmi permite să trec la următoarea melodie prin simpla scuturare a telefonului. Ceea ce mă uimește și mai tare la aceasta este că deși ascult foarte des muzică atunci când merg pe bicicletă, shake to skip n-a schimbat niciodată melodia pe cont propriu.

Temporizatorul e o altă funcție utilă de a cărei prezență mă bucur, la fel și cea de excludere a melodiilor din memoria telefonului sau a cardului MicroSD, a căror dimensiune nu depășește mărimea setată, la care se mai adaugă și posibilitatea de a reda strict melodiile aflate într-un folder anume, eliminând în acest fel dependența de playlist-uri.

Contacts, după cum însuși numele-i o indică, este aplicația nativă a MIUI care găzduiește toate contactele aflate în agendele conturilor configurate în telefon. Ca și în cazul calendarului, despre care vă voi vorbi ceva mai târziu, aceasta este compatibilă cu toate agendele celor mai utilizate servicii de email, printre care Yahoo! Mail, Outlook și Gmail, permițând inclusiv gestionarea grupurilor configurate via Web sau prin intermediul altor dispozitive.

O altă caracteristică interesantă a Contacts, dacă ar și funcționa și în căutări, ar fi posibilitatea de filtrare a contactelor în funcție de informațiile conținute. În exemplul de mai jos, deși am activat filtrul de ascundere a contactelor fără număr de telefon, sau cu număr de telefon incomplet, în căutare contactele care nu îndeplinesc aceste condiții sunt afișate. Poate fac eu ceva greșit, n-aș vrea să arunc cu piatra gratuit, dar cert este că mă deranjează ca atunci când vreau să localizez rapid o persoană anume, să văd în listă și persoanele care n-ar trebui să se afle acolo, cum ar fi cele din cercurile Google+. Pe de altă parte, mi se pare incredibil de utilă posibilitatea de contopire a contactelor duplicate, ideală pentru organizarea și curățarea agendei.

Explorer-ul nativ elimină la rândul său dependența de aplicații terțe. Acesta permite explorarea memoriei interne și a cardului MicroSD, redenumirea, distribuirea, copierea și mutarea fișierelor, activarea afișării fișierelor ascunse. De asemenea, afișează pictogramele imaginilor stocate, este compatibil cu protocolul FTP, permite crearea de noi foldere, selectarea multiplă a fișierelor, marcarea și comprimarea acestora în format zip.

Singurul aspect care nu îmi place este integrarea cu serviciul KuaiPan, un serficiu similar cu Dropbox și Drive, pe care, cu părere de rău o spun, n-am motive să-l folosesc.

Launcher-ul default, după cum puteți observa și în capturile de ecran inferioare, permite gruparea aplicațiilor în foldere.

Launcher-ul poate fi personalizat în totalitate, de la organizarea aplicațiilor și a celor patru ecrane principale de lucru, până la activarea sau dezactivarea widget-urilor, înlocuirea wallaper-ului principal și a ecranului de blocare, modificarea efectelor tranzițiilor de la un ecran la altul, șamd.

La capitolul instrumente, MIUI vine în întâmpinarea utilizatorului cu tot ce și-ar putea dori acesta de la un smartphone. Avem aplicații pentru sintonizarea posturilor radio, camera, calendar, calculator, bloc de notițe, busolă, meteo, ceas cu alarmă, reportofon, temporizator și cronometru, lanternă (disponibilă doar pe dispozitivele care au în construcția lor un led flash), Do not disturb, o galerie foto dintre cele mai bune pe care le-am văzut pe smartphones.

De asemenea, MIUI dispune de o suită de securitate proprie, cu motor de scanare și securizare a aplicațiilor și fișierelor, instrument de curățare a temporarelor și istoricului, contor pentru traficul de date cu limitator și o specie de firewall care permite dezactivarea utilizării conexiunii la Internet, la alegere, a oricărei aplicații instalate, manager de permisiuni, blacklist, etc.

După cum ați observat, am încercat să fiu cât mai scurt cu putință vorbindu-vă despre principalele atuuri ale MIUI, dar chiar și așa m-am lungit mai mult decât mi-am propus inițial și chiar îmi pare rău că n-am reușit să vă vorbesc despre toate, articolul curent fiind mai mult o frunzăreală decât un review, însă promit să revin cu detalii în articolele viitoare.

Cât despre asemănarea sa izbitoare cu iOS, n-am nici măcar un cuvânt de laudă, MIUI primind din partea mea la acest capitol doar bile negre, mari și negre. Lipsa de originalitate a celor de la Xiaomi m-a cam lăsat cu gura căscat la vizualizare video-ului de prezentare a celei de-a șasea versiuni a MIUI, la care sincer vă spun că n-aș face upgrade dacă n-ar fi în joc nucleul Android 4.4.

Concluzionând prezentarea de astăzi, simt nevoia să vă mai spun că MIUI, deși poate am lăsat să se înțeleagă contrariul, nu este nici pe departe sistemul de operare perfect pentru smartphones. Mai mult, sunt convins că nu există așa ceva. Totuși, luând în calcul plusurile și minusurile lui (minusuri la care aș evidenția cantitatea semnificativă de bloatware), în opinia mea MIUI se apropie foarte tare de perfecțiune, poziționându-se în clasamentul general  al fork-urilor Android undeva în primele trei poziții, cu o treaptă mai sus de Cyanogenmod.