Mi-am luat suficient hate din cauza acestui articol, tot hate-ul, desigur, venit din partea unor „minți iluminate cu lanterna”. Așa că am decis să vin cu clarificări direct în locul cu pricina, adică aici, unde a fost postat articolul original care a stârnit atâtea patimi.
Povestea începe în 2013, la Sibiu. Era o zarvă mare pe Facebook, cum că un plictisit de viață, aparent „iubitor de pisici”, ar fi umplut un parc local cu bucăți de cârnaț în care a înfipt bolduri și cuie mici. Lumea a luat informația de bună imediat și, brusc, s-a generalizat ideea că toți iubitorii de pisici am fi răi la suflet și am vrea răul câinilor.
Noi aveam pisică și atunci, avem și acum, așa că m-am simțit vizat de valul de ură gratuită, stârnită din patimă, fără pic de rațiune.
Anatomia unui Fake News local
Culmea era că, în articolele vremii, apăreau poze pe care le mai văzusem și în anii trecuți și care tot circulau în „știri” de pe diverse site-uri cu reputație îndoielnică. Nu exclud ca știrea de bază să fi avut un sâmbure de adevăr, însă, din lipsa unor fotografii reale de la fața locului, „jurnalistul” de serviciu a preluat probabil prima poză cu crenvurști plini de cuie găsită pe Google. Ce m-a enervat cel mai tare a fost rapiditatea cu care un fake news (sau o știre prost documentată) a devenit realitate absolută la nivel local.
Am reacționat atunci în stilul meu: am luat o poză oarecare găsită pe net, cu pisici întinse pe un trotuar, și am scris în jurul ei un „articol-pamflet” despre o așa-zisă conspirație a iubitorilor de câini împotriva felinelor. La finalul textului, pusesem link-uri clare spre formularul de contact și spre un articol explicativ, similar cu acesta de acum, în care demontam totul.
Reacțiile: între „opăriți” și cititori atenți
De la urmăritorii vechi ai blogului am primit mesaje faine, care au înțeles ironia și inițiativa de a arăta cât de ușor se manipulează opinia publică.
De la „opăriți”, în schimb, am primit doar înjurături și amenințări. Sunt reacții de înțeles pentru cei care nu rumegă informația citită pe ecran, ci o iau de bună doar parcurgând titlul. Câțiva dintre ei inclusiv cereau să vină poliția să mă ia, dar spiritul lor civic se oprea, evident, la tastatură: reacție impulsivă » hate » publish comment / blog post, în functie de cât de „blogger” era „opăritul” respectiv.
Nimeni nu a dat click pe link-urile de la final unde explicam că totul e o oglindă a situației absurde cu „cârnații”.
Legenda cârnaților cu cuie (2009–2025)
Apropo, încă apar știri de genul acesta. Din 2009 până în 2025 am tot văzut subiectul reciclat, majoritatea „incidentelor” fiind localizate, mai nou, în parcul IOR din București. Tiparul e același: panică, poze generice, ură între tabere.
Faza „tare” e că încă mai primesc vizite de la oameni care, după ce-l citesc pe nerăsuflate mi scriu să mă înjure sau să mă amenințe, subliniind că, vai Doamne, ei au câini și sunt buni la suflet, nu „javră” ca mine. Mi s-a luat de aceste reacții venite din lipsă de atenție, de aceea am scris această actualizare. Poate, de data aceasta, se va citi până la capăt.
