Discutând aseară cu un prieten despre depozite și managere de pachete, am ajuns să vorbim despre DNF și PackageKit, iar el îmi spunea că-l preferă pe alt doilea din varii motive, inclusiv datorită faptului că dispune de o interfață grafică.
Eu prefer DNF, și-l prefer deoarece poate identifica și șterge toate pachetele orfane la fiecare update al sistemului, pe când PackageKit le păstrează și chiar le actualizează deși nu folosesc nici sistemului de operare, nici utilizatorului.
Mai mult, PackageKit ignoră setările custom din dnf.conf, încă n-a aflat de delta RPM și continuă să descarce toată aplicația când ar putea să descarca doar fișierele modificate și permite eliminarea pachetelor vitale pentru buna funcționare a sistemului.
Din fericire, Fedora vine la pachet cu ambele, iar problema interfeței grafice se rezolvă cu Yumex-DNF sau PostInstallerF, dar se pare că nu foarte multă lume a auzit de existența lor.