În cazul anumitor aplicații, consider că bara de titlu și marginile adăugate de KDE (cel pe care-l folosesc actualmente) nu fac altceva decât să ocupe spațiu căruia i se poate da o întrebuințare mai bună, așa că obișnuiesc să le dezactivez.
Mă rog, ideea nu e să dezactivezi bara și marginile pentru a vedea în locul lor wallpaper-ul, screenshot-ul de mai sus fiind realizat astfel pentru a se putea aprecia mai bine lipsa ambelor.
Indiferent de Window Manager-ul pe care l-am încercat, mereu mă izbeam de aceeași problemă: artefacte vizuale în aplicații, în special la redarea video și scroll în browsere (detalii), enervante rău.
Am pierdut mult timp încercând să rezolv această problemă pe hardware-ul meu înainte să-mi dau seama că soluția era simplă: KDE.
Într-adevăr, KDE nu este un Window Manager, ci un Desktop Environment, dar pe mine mă interesa doar ca ferestrele să nu se suprapună, ci să formeze un mozaic.
Pentru examinarea în terminal a conținutului fișierelor de configurare (și nu numai) obișnuiam să apelez la cat, însă recent am aflat că bat reprezintă o soluție mai bună din varii motive.
Dintre toate, pe mine mă interesau două: evidențierea sintaxei și numerotarea liniilor. Iată cum se vede același fragment afișat mai sus cu bat, în cat:
Nu doar din comoditate, ci și pentru a-mi proteja parola de ochii curioșilor atunci când folosesc laptopul în public, prefer autentificarea cu amprentă, iar implementarea acestei funcționalități sub Linux (Manjaro KDE în exemplu dat), este o operație mult mai simplă decât ar putea părea la prima vedere.
Desigur, pentru ca senzorul de amprentă să funcționeze, trebuie să fie compatibil cu sistemul de operare, iar acesta să-l identifice corect. Comanda universală care ne ajută în acest scop este lsusb, aceeași la care apelăm atunci când dorim să listăm toate dispozitivele conectat la unul dintre porturile USB al PC-ului.
De i3 n-am aflat de pe r/unixporn, unde e un festival al tot ce înseamnă tiling window managers, ci instalând din greșeală Manjaro i3. Mi-a plăcut, dar Manjaro tot Manjaro: îți trebuie cel puțin un master în Linux pentru a o aduce la nivelul de optimizare avut de Pop!_OS ori Solus!
Nu-s chiar atât de fan Arch. În plus, Linux continuă să reprezinte pentru mine un instrument și nimic mai mult, sau și mai bine spus, o platformă în care pot folosi programele fără de care în cel mai fericit caz aș spăla vagoane-n gară, așadar n-am niciun motiv să-l învăț pe de rost.
