Un traficant de droguri brazilian, membru al celei mai periculoase bande din țara respectivă, PCC, se folosea de WhatsApp pentru a comite crime (nr. infracțiuni grave). Autoritățile au cerut WhatsApp să le fie puse la dispoziție toate mesajele trimise și primite de către acesta, dar compania a refuzat să facă acest lucru.
Un judecător plin de zel a hotărât ca serviciul de mesagerie sus-numit să fie suspendat timp de 48 de ore pe întregul teritoriu național, împiedicând astfel aproximativ 100 de milioane de utilizatori să comunice între ei.
Revoltați n-au fost doar utilizatorii, ci inclusiv unii membri ai Guvernului Braziliei, ajungându-se ca sentința respectivă să fie discutată în Congresul Național. Astfel, câteva ore mai târziu, un alt judecător, unul cu o autoritate superioară celui dintâi, a anulat exemplara pedeapsă.
Cel mai probabil, dacă în locul WhatsApp s-ar fi aflat principalul operator de telefonie din Brazilia, sentința ar fi fost cu totul alta, de aici concluzia mea că servicii precum Facebook, Skype, WhatsApp, șamd, nu sunt percepute cum ar trebui de către cei care nu le folosesc.
Acestea nu sunt percepute ca o cale de comunicare vitală, cum sunt telecomunicațiile, de exemplu, ci văzute ca un fel de mIRC în care oricine poate deveni OP, „bana” și „kick-ui” în stânga și-n dreapta fără nici o reținere sau constrângere.
Adevărul e că nici măcar noi, utilizatorii acestora, nu le dăm prea mare importanță și ni se pare stupid ca cineva să fie condamnat la închisoare, sau la plata unor daune, ca urmare a postărilor sau mesajelor publicate ori trimise prin intermediul Facebook.