Un mic upgrade vizual al unității PC-ului

De la o vreme, fiindcă sunt obligat de spațiu să împart biroul cu unitatea PC-ului, am început să mă gândesc tot mai serios efectuarea unui upgrade vizual al acesteia. Pe scurt, dacă tot nu puteam s-o scot din peisaj, prin respectivele modificări voiam să-i minimizez inestetica. Costurile trebuiau să fie mici, iar procesul să includă și reducerea buclelor cablurilor care alimentau ventilatoarele și interconectau componentele, un „wire management”, cum ar veni.

Ca în cazul oricărui proiect de acest gen, primul pas a fost documentarea, iar ziua de marți am dedicat-o practic acestui scop. Investiția trebuia să fie minimă, iar aspectul final unul cât mai plăcut și elegant. Din păcate, în materie de modding și tunning PC, magazinele din România lasă mult de dorit, oferta rezumându-se practic la câteva neoane și ventilatoare iluminate.

Iluminarea interiorului carcasei

Pentru iluminare intenționam să folosesc o bandă led, iar cum benzile LED cu dimensiuni cuprinse între 30 și 60 de cm dedicate modding-ului costă chiar mai mult decât benzile LED de interior și exterior de 5m lungime, disponibile în Baumax și Dedeman, am optat pentru acestea din urmă.

Banda LED, spre diferență de tubul fluorescent, poate fi montată practic în orice colțișor al carcasei, ajutând la obținerea unui iluminat uniform, putând fi tăiată și aranjată în funcție de locurile ce se doresc a fi iluminate, iar intensitatea luminii crescută sau redusă prin numărul de LED-uri folosite. Eu am ales o bandă LED de interior.

Aceasta are aceleași caracteristici cu cea de exterior, cu diferența că nu vine îmbrăcată în siliconul transparent care protejează electronica de umiditate și eventualele lovituri. Ambele se alimentează cu 12V DC, așadar pot fi conectate direct la sursa de alimentare a PC-ului.

Banda led e adezivă, dar chiar și așa am considerat că fixarea acesteia de carcasă, precum și protejarea sudurilor ce formează circuitul trebuia făcută cu lipici, dar nu vorbesc despre orice lipici, ci despre acela cu care se realizează lipirea la cald.

N-aveam nici respectivele baghete și nici pistolul. Le-am cumpărat din Carrefour. 12 baghete de 7 mm și pistolul m-au costat vreo 20 de lei.

Izolarea și protejarea cablurilor

Chiar dacă la momentul achiziționării componentelor am avut grijă să aleg o carcasă care oferă posibilități de „wire management”, îmi displăcea ideea de a avea în interiorul unității cabluri mai lungi decât era necesar, surplusul fiind ascuns sau transformat în bucle inestetice a căror singur rol era acela de a acumula praf și împiedica aerul să circule în voie prin interiorul carcasei.

Odată scurtate, cablurile trebuiau sudate în vreun fel, apoi protejate. Pentru sudură aveam cele necesare, pistol de lipit și cositor, dar pentru protecție n-aveam nimic, ca să nu spun că n-aveam nici cea mai vagă idee că în acest scop se folosesc „varnișuri” și „varnișuri” termocontractabile, dar am mers la singurul magazin de electronică din Sibiu pe care-l cunosc și am cerut sfaturi.

Varnișurile termocontractabile (cele două din partea stândă) sunt disponibile la dimensiuni diferite și pe mine m-au costat 1 leu/m de fiecare. Am luat 4 tipuri diferite dar acasă mi-am dat seama că n-ar fi stricat și un altul cu diametru de 19 mm. Varnișul textil (cred că așa se numește), a costat vreo 1.5 lei/m și cumpărat vreo 4 dimensiuni diferite.

Conectarea benzii LED

Nu voiam să conectez banda LED — pe care intenționam să o lipesc pe interiorul capacului lateral stâng — direct la sursa de alimentare, ci la un conector care să permită deconectarea ei. Inițial am vrut să folosesc un tip de conector care, la glisarea completă a capacului în poziția închis să facă contact și astfel să închidă circuitul, dar am renunțat la idee deoarece trebuia să dau găuri în carcasă pentru fixarea acestui tip de conector. Finalmente am ales Jack DC 2.5 mm; a costat 5 lei.

După cum spuneam, porneam cu avantajul că dispuneam deja de pistolul de lipit, colofoniu (sacâz) și pastă decapantă, dar dacă nu le aveam cu siguranță le-aș fi împrumutat de la cineva, că nu merita să investesc bani în ceva ce nu necesit suficient de des încât să justifice investiția.

Vopsirea carcasei

Carcasa e din metal și are capacul superior, cel frontal și cele laterale negre. Fabricantul a decis că interiorul și spatele nu sunt chiar atât de importante încât să fie vopsite, așa că le-a lăsat ca atare. Ținând cont de locul și felul în care sunt amplasate de obicei unitățile acest aspect n-ar trebui să reprezinte o problemă, dar în cazul meu o făceau. Interiorul voiam să fie negru pentru a reduce vizibilitatea și elimina reflexiile nedorite. În plus, negrul absoarbe foarte bine lumina, oferind un efect de estompare. Așadar, pentru un aspect mai discret al exteriorului, dar și pentru a obține rezultatele de care vă vorbeam în cazul interiorului, am decis să vopsesc toate părțile nevopsite ale carcasei cu vopsea auto, negru mat.

Îmi ajungea și mai puțin, dar n-am avut chef să caut, așa că am cumpărat unul de 600 ml care m-a costat 22 de lei. Vopsirea ar fi fost de preferat să fie făcută într-un garaj sau orice altă încăpere în care vântul să nu ridice praful, dar cum nu dispun de așa ceva, am fost nevoi să fac acest lucru în curte, când am prins momentul în care s-a oprit vântul.

Înainte de vopsire am scos toate componentele, am acoperit cu bandă scotch lată toate părțile deja negre ce nu puteau fi demontate (capacul superior, piciorușele de cauciuc și niturile). Pentru a evita ca vopseaua să se prelingă am dat vreo 4 straturi. Vopseaua auto, spre diferență de vopselele în ulei, se usucă mult mai rapid, așadar 10 minute de așteptare au fost suficiente înainte de aplicarea unui strat nou. După aplicarea ultimului strat am dus carcasa în casă și am așteptat vreo 30 de minute ca vopseaua să se usuce.

Scurtarea cablurilor

Procesul se rezumă la măsurarea dimensiunilor necesare, la decuparea surplusului, la sudarea și îmbrăcarea cablurilor cu vaniș și varniș termocontractabil. De exemplu, în cazul ventilatoarelor de 80 mm care scot aerul cald din unitate, am renunțat la 23 de cm.

Montat, cablul are acum dimensiunea exactă necesară pentru a permite conectarea ventilatorului.

Ventilatoarelor coolerului procesorului le-am scurtat câte 20 de cm și-n plus le-am sudat împreună, eliminând astfel necesitatea utilizării unui splitter.

Rezultatul final nu cred că necesită nicio descriere.

Am procedat la fel cu toate celelalte cabluri, inclusiv cele ale sursei, scurtându-le rând pe rând pe fiecare în parte. Au urmat cele care conectează la placa de bază panoul frontal al carcasei și a cititorului de carduri. Mi-a luat câteva ore dar consider că a meritat efortul.

Montarea și conectarea benzii LED

Am tăiat banda LED la dimensiunile dorite, am degresat capacul lateral pe care intenționam să o plasez, am tăiat-o la dimensiunile necesare și am lipit-o în locurile planificate. Pentru a nu încurca pozitivul cu negativul am realizat conexiunea dintre fragmente cu cabluri de culori diferite. Sudura am făcut-o cu cositor și îmbinările le-am acoperit cu lipici.

Intrând în contact cu metalul care-i scădea temperatura, lipiciul devenea rigid foarte rapid. În aceste condiții estetica n-avea cum să nu lase de dorit, dar acest lucru nu m-a deranjat având în vedere că ansamblul nu avea să fie vizibil.

Pentru conectarea la sursă am folosit conectorul jack tată. Mi-au simplificat procesul bornele marcate cu + și – ale acestuia, precum și cablul utilizat, format din fire colorate diferit.

Alimentarea, după cum v-am spus, se face de la sursă. În acest scop am renunțat de la cablu de alimentare SATA de care oricum nu aveam nevoie, la capătul căruia am montat conectorul jack mamă, pe firul galben și pe unul dintre firele negre (galben la borna +).

Ca să nu am parte de surprize, am fixat cu lipici vreo 5 cm ai cablului de alimentare al benzilor LED, precum și conectorul jack mamă într-un loc care să nu mă încurce. Astfel, atunci când va trebui să curăț unitatea de praf, să înlocuiesc sau să adaug o componentă, pot demonta și îndepărta capacul fără a risca deteriorarea benzilor LED.

Rezultatul final

Well… Nu-i o operă de artă, dar e fix ce mi-am dorit. Carcasa complet neagră și lumina roșie, difuză și uniformă, oferă un rezultat pe placul meu.

Inclusiv din lateral, acolo unde străbate filtrul improvizat, lumina roșie oferă un aspect plăcut dar care, datorită faptului că nu e foarte puternică, nu-mi distrage atenția în timpul lucrului.

Dacă aș fi găsit un filtru de 120 mm adecvat (am găsit unele dar sunt late și nu pot fi montate deoarece n-au loc de placa video), rezultatul final ar fi fost mult mai estetic. În condițiile date, singura soluție pentru a îmbunătăți aspectul e să umplu cele 8 găuri rămase libere cu câte un șurub de inox identic cu celelalte 4. O altă soluție ar fi să decupez grilajul și să montez în acel loc un ampermetru analogic funcțional, dar cred că m-as complica prea mult. De moment rămâne așa.

Dacă va fi cazul, voi reveni cu detalii privind îmbunătățirile aduse. De moment sunt mulțumit de rezultatul obținut, așadar nu se întrevăd modificări în viitorul apropiat.