Când am plecat eu din Sibiu arăta după cum puteți vedea în fotografiile de mai jos.
Ar fi fost terminată de mult dacă nu ar fi apărut tot felul de probleme tipice pentru România. De exemplu, la un moment dat au tăiat cu lama excavatorului un cablul al Enel care alimenta cu energie electrică vreo două străzi. Continuă să citești …
Mi-a plăcut la Sibiu, a fost o experiență plăcută, dar nu cine-știe-ce. Sibiul e un oraș superb, un oraș cu istorie și tradiție, dar dintre toate tradițiile sale n-am înțeles-o pe aia cu întreruptul curentului de cel puțin două ori pe săptămână. Așa e aici, mutul tace și… tace. La Sibiu nimeni nu se plânge, la Sibiu e totul OK. Te deranjează vecinul? Nu faci nimic! S-a luat apa fără să te anunțe cineva? Nu faci nimic! Important e ca întotdeauna să nu faci nimic, dar și mai important e ca atunci când ai o problemă cu cineva să nu i-o spui în față, ci pe la spate, în cercul tău și-al ei de prieteni.
În Sibiu mi-am redescoperit pasiunea pentru pescuit. Am pescuit pe Olt și pe bălțile din împrejurimi mult, frumos și relaxant. Așa am ajuns la concluzia că dacă vrei satisfacții din pescuit, neapărat trebuie să-ți faci un magazin cu articole de pescuit! Peștii din zona asta sunt macaronari. Le plac macaroanele Barilla No: 47. Nu glumesc! Întrebați orice pescar sibian și v-o confirmă. Continuă să citești …
Cunoscut printre localnici cu numele de Lacul Ocna Sibiului, Acumularea Piscicolă Vișa este situată pe râul cu același nume, la nord-est de Ocna Sibiului, pe partea dreaptă a DJ1068, mai exact între Ocna Sibiului și Lacurile Mândra, imediat după trecerea la nivel cu calea ferată.
Lacul a devenit renumit printre pescarii locului datorită „cărășoilor de 2 kile” și a convingerii că nu a mai fost „recoltat” de aproximativ 10 ani. În ciuda peisajului mirific, apa lacului este mai mereu tulbure iar mâlul este negru și pute îngrozitor a cloacă. Continuă să citești …
Majoritatea dintre noi, românii, avem prostul obicei de a ne scuza slaba prestație cu injusta remunerare. Noi facem fix cât considerăm că am fost plătiți să facem, nicidecum ceea ce am stabilit la angajare. Dacă prindem un loc de muncă în care intrăm în contact cu clienții firmei, neapărat trebuie să avem față de aceștia o atitudine egal proporțională cu salariul primit.
Prin fețe acre și răspunsuri în scârbă date colegilor, clienților și partenerilor atunci când șefii nu-s în preajmă, le arătăm patronilor că merităm un salariu mult mai bun decât cel pe care-l primim.
Facem întotdeauna lucrurile pe jumătate și ne așteptăm la aplauze pentru fiecare scamă ridicată de jos, ne așteptăm la aplauze când reușim să ajungem la „scârbici” la timp și suntem primii care văd secunda trecută peste programul de lucru. Mirosim ora fixă mai ceva ca nemții!
În Spania măturam și spălam strada dacă scăpam nisip pe asfalt indiferent de cât era salariul. Măturam și eu care primeam 900€/lună, mătura și cel care lua 2000€. Nimeni nu pleca acasă până când nu spălam toate sculele și făceam curat, dar nu făceam chestiile astea fiindcă am fi fost obligați, ci fiindcă era o rușine să lași sculele nespălate ori „pete” de nisip sau ciment pe asfaltul străzii din fața casei pe care o construiai. Continuă să citești …
Dacă urăsc ceva la Sibiu, atunci cu siguranță e vorba de zgomotele utilajelor care am avut ghinionul să mă urmărească în ambele clădiri în care am locuit de când am venit în acest oraș. Prima dată am locuit la intersecția dintre Rahovei cu Roșiori, cu vederea spre Roșiori. Ei, strada Roșiori, în cei doi ani cât am stat eu acolo, a fost asfaltată de cel puțin patru ori. Prima dată strada a fost găurită din cauza unei conducte sparte, a două oară fiindcă trebuiau trase țevile de gaz (noi) la casele vecinilor, a treia a fost pentru a trage o conductă de apă la clădirea ce se construia în geamul meu, iar a patra fiindcă respectiva clădire avea nevoie și de canalizare.
Ne-am mutat din cauza zgomotelor, că devenise insuportabil să te trezească utilajele dimineața, după ce toată noaptea urlau taximetriștii din stația de vis-a-vis unul la celalalt, cu stațiile la maximum să nu rateze apelurile, sau vecina care îi destăinuia mamei, și chiar că nu exagerez, la 6 dimineața ce făcuse în schimbul de noapte de la Urgențe cu „caprele” ei. Continuă să citești …
Pentru cine mai avea încă îndoieli că Sibiul e orașul cu cei mai mulți oameni faini, iată un anunț văzut pe strada mea, Oțelarilor, lipit pe stâlpul porții unui vecin.
Chiar dacă merită cu vârf și îndesat, omul nu trebuie felicitat. Face un lucru absolut normal pentru o țară civilizată în care necazul unui individ nu trebuie să devină bucuria altuia!
