Din țara lui „Las-o bă, e bine!” și „Pentru banii pe care-i primesc deja am făcut prea mult!”
Majoritatea dintre noi, românii, avem prostul obicei de a ne scuza slaba prestație cu injusta remunerare. Noi facem fix cât considerăm că am fost plătiți să facem, nicidecum ceea ce am stabilit la angajare. Dacă prindem un loc de muncă în care intrăm în contact cu clienții firmei, neapărat trebuie să avem față de aceștia o atitudine egal proporțională cu salariul primit.
Prin fețe acre și răspunsuri în scârbă date colegilor, clienților și partenerilor atunci când șefii nu-s în preajmă, le arătăm patronilor că merităm un salariu mult mai bun decât cel pe care-l primim.
Facem întotdeauna lucrurile pe jumătate și ne așteptăm la aplauze pentru fiecare scamă ridicată de jos, ne așteptăm la aplauze când reușim să ajungem la „scârbici” la timp și suntem primii care văd secunda trecută peste programul de lucru. Mirosim ora fixă mai ceva ca nemții!
În Spania măturam și spălam strada dacă scăpam nisip pe asfalt indiferent de cât era salariul. Măturam și eu care primeam 900€/lună, mătura și cel care lua 2000€. Nimeni nu pleca acasă până când nu spălam toate sculele și făceam curat, dar nu făceam chestiile astea fiindcă am fi fost obligați, ci fiindcă era o rușine să lași sculele nespălate ori „pete” de nisip sau ciment pe asfaltul străzii din fața casei pe care o construiai.
Continuă să citești …