Pe bune că nu-i înțeleg pe oamenii care se agită atât de mult că-i spionează instituțiile guvernamentale și chiar mă miră surprinderea celor care nu se așteptau ca, conform unui sondaj realizat de TechCrunch, mai bine de jumătate dintre americani să fie de acord cu spionarea lor de către Agenția de Securitate Națională a SUA, dacă în acest mod se pot evita atentatele teroriste.
Pe mine, de exemplu, nu m-ar deranja cu nimic dacă un James Bond de-ăsta mi-ar citi email-urile, ci din contră, voi fi fericit că nu sunt singurul obligat să facă slalom printre mesajele spam pentru a le citi doar pe cele importante mie, respectiv newsletter-ele, facturile și mesajele gen „Am terminat proiectul actual. Ce urmează?”.
Nu m-ar deranja nici dacă mi-ar monitoriza contul de Facebook și ar vedea cât de repede îi șterg din lista de prieteni pe toți cei care postează poze cu bebeluși opăriți sau nu, cu câini, mâțe sau alte lighioaie călcate de tren fiindcă au vrut „să fenteze bariera”.
N-aș avea nimic împotrivă să-mi asculte convorbirile telefonice. Nu pun la cale atentate și nici nu vorbesc cu interlopi, hoți sau traficanți de droguri. Cel mult, un (sp)Ionică de la NSA, ar afla, ascultându-mi convorbirile telefonice, ce-a mai făcut mama prin curte și cât de cretină e vecina, ce-a uitat Oana casă, ori ce-am uitat eu să cumpăr. Ar mai afla și unde, când și la ce oră merg cu prietenii la o bere, dacă merg, și ce probleme tehnice au clienții mei și ce instrucțiuni le ofer. Punct.
Cu alte cuvinte, majoritatea dintre noi suntem neinteresanți pentru alții. De altfel, nu e nici o problemă dacă vorbim la telefon în autobuz, parc sau la coadă la ouă. De ce ne-ar deranja că cineva ne spionează? Habar n-am, că de-aș avea, probabil m-ar deranja. Îmi spuneți voi vreun motiv?
Motive – factorul uman si intimitatea.
De exemplu – cel care urmareste imi e vecin si stie pe ce motive ma cert eu cu nevasta. E ok sa incerce sa profite?
Apoi intimitatea. Poate am fantezii cu una si vorbim porcarii la telefon ore intregi. Ai vrea sa ai un public care aplauda? Ti-ar placea sa iti stie vecinul contul din banca, ce mananci, ce bei, sa-ti stie tot trecutul? Da, normal, nu esti terorist, dar nici nu-ti traiesti viata la TV.
Dan, raportul agenți / populație nu-i de 50%. E undeva la 0,001%, nu cred că-i mai mare. Prin „monitorizarea comunicațiilor în masă”, înțeleg că există o modalitate prin care, dacă persoana a căror comunicații sunt interceptate nu este suspectată de nimic, conversațiile să ajungă în atenția agenților doar dacă acestea conțin anumite cuvinte, ex: bombă, atentat, etc. Când aceste cuvinte sunt pronunțate ori scrise, agenția primește o notificare, un agent se apucă de ascultat/citit conversația în cauză, iar dacă tipul care a pronunțat cuvântul „bombă” se referea la vecina de peste drum sau la colega de facultate, conversațiile „suspectului” sunt ignorate până la o nouă notificare.
Mi-e greu să-mi imaginez un James Bond ascultând fanteziile erotice de la distanță ale vecinului. Cu atât mai mult cu cât, mare parte dintre vecinii agentului nu au așa ceva.
Și nu, nu-ți trăiești viața la TV. Te urmăresc o mână de agenți, cel mult, dar nici aceștia ca pe un concurent al Big Brother și cu pop-cornul în mână, ci doar atunci când, așa cum am spus și mai sus, te transformi în suspect. Asta din simplul motiv că nu sunt suficienți și au chestii mai importante de făcut decât să-mi asculte mie lista de cumpărături. Părerea mea…
cu alte cuvinte le dorim spionaj placut. Pot sa ma pun si eu in aceasta situatie de spionaj ca nu am nimic de ascuns…inca :))