A venit vremea bună, așa că am dat jos bicicleta din podul lui Dan și-am pus-o la punct! Aștepta încă de anul trecut schimbarea blocului de pinioane, a lanțului, a manetelor schimbătoarelor de viteze, a manșoanelor, a cablurilor și cămășilor. Toate erau suficient de uzate încât să mă incomodeze (manșoanele deveniseră lipicioase), sau să mă lase în pană în orice moment.
Pe unele le-a schimbat Dani (cred) de la Sport Virus Sibiu (lanțul și blocul de pinioane), iar pe celelalte eu. Am profitat de ocazie pentru a „recondiționa” și ghidonul. E un ITM, la fel ca bicicleta, și ar fi fost păcat să-l schimb doar pentru câteva zgârieturi, iar de vopsit n-a vrut nimeni, la niciun service / atelier. L-am șmirghelit eu bine și l-am vopsit cu spray-ul negru mat cumpărat pentru vopsirea interiorului carcasei desktop-ului.
«Capodopera» mi-a ieșit mai bine decât mă așteptam, chiar perfect aș putea spune având în vedere că vopsirea am făcut-o în balcon. Am curățat și vopsit piesă cu piesă, iar pentru a evita prelingerea vopselei -ce vedeți în ultima fotografie e sigla ITM și 8.8 de pe șurubul de prindere a ghidolului, nicidecum imperfecțiune la vopsire- am dat 9 straturi la 15-20 min diferență.
Curățarea și vopsirea piuliței, a șaibei și a suportului ce fixează cablul frânei din față au fost cele care mi-au dat cele mai mari bătăi de cap fiindcă n-aveam cum să le țin fix.
După şmirgheluit și vopsit le-am lăsat la uscat vreo două ore apoi le-am montat. Toată operația a durat cam 7 ore (4 vineri, 2 sâmbătă și una azi), m-a costat cam 204 lei (70 de lei blocul de pinioane, 40 lanțul + 20 manopera, 60 schimbătoarele și 24 manșoanele).
Iar acum, când „phone killer-ul” e gata și îmi arde «de-o tură» a început să plouă și cică vremea o va ține tot așa încă vreo 3-4 zile… Mor de ciudă, nu alta!
Pentru schimbarea blocului de pinioane, procedam astfel: demontam pinioanele, procedeu destul de simplu, luam toate bilele si crichetii, apoi prindeam acel butuc al pinioanelor in menghina. Suceam roata in sensul potrivit pentru al desfileta de pe butucul jantei, apoi montam blocul cel nou de pinioane.
Daca nu avem menghina, atunci putem proceda astfel: se ia o bujie de dacie, se sudeaza o parghie metalica de ea, si se foloseste pe post de cheie, potrivindu-se de minune in acel hexagon al pinioanelor. Asta in lipsa unei chei speciale. Altfel, in loc de parghie sudata, se poate folosi un cleste tip gura de peste :)). Nu stiu cum sa-i zic altfel. Acela se poate stange incredibil de tare pe bujie. Asta pentru cine are asa ceva.
Procedam asa cum am scris mai sus prin anii 2001-2004. Nu-mi permiteam mai mult. Mi-am cumparat in clasa a 6-a (cred ca era prin 1999 )bicicleta din banii de pe CEC-urile de la scoala. Am bicicleta chiar si in ziua de astazi. A suferit multe modificari, dar merge si astazi.
Nu am luat-o in Belgia. Aici am cumparat alta noua, dar nu se compara cu bicicleta care a ramas acasa. Parca am un gol in suflet cand scriu randurile astea si ma gandesc la ea. Straniu :)
Cu alte cuvinte, aveam de ales între a plăti 20 de lei și să facă un expert asta, sau să cumpăr o bujie de Dacie și-un aparat de sudură, ori cel puțin o menghină. :) Apropo de „prima bicicletă”, prima mea bicicletă avea roata de pe față de 18 și cea de pe spate de 21, avea schimbător în butuc, ce mai, era invidia colegilor. A costat un miel, sau ied, nu mai știu; oricum, ceva cu patru picioare ce făcea gălăgie în portbagaj. Am primit-o la 7 ani și-am folosit-o până pe la 14.
„Generatia mai tanara” nu poate intelege cum este viata fara telefon ! „Noi”ceilalti ne-am „facut mari” fara el ! Noi citeam Jules Verne,Alexandru Dumas ei citesc Facebook ,Twitter,cultura nenica nu ca noi ! De cate ori ati mai vazut baieteii de azi cu genunchi rupti,murdari de la fotbal ? De cate ori ai vazut fetitele de azi jucand coarda? Problema vine de la adulti. De ce ? Pai raceste ala mic ca alearga,i-a mami telefonu’ si stai pe banca ,lasa bicicleta ca e vant ! Oricum,foarte bun articolul ! „Biciucleta”mea deja a facut niscaiva drumuri prin padure asa ca pot afirma ca sunt avansat !
Problema nu e la generația de copii, ci la generația de părinți.
Este bine…dă-i înainte cu reclama…
Glumeam…respect pentru tot ce faci AICI pentru noi (cel puțin pentru MINE )…
Nu m-am putut abtine sa zic ceva putin sarcastic…de ce ?…
…Știi mai bine…in loc de ce INFORMEZI si ne scrii ca mai mereu…ai dat-o în…
PS. Poate-ți deschizi un service de biciclete…
Dacă nu știi ce e un blog, primul paragraf de aici îți va fi de ajutor.
PS: poate nu-mi deschid.
Mai sunt tineri/tinere care merg pe biciclete, şi nu-s puţini dar… pe bani. Îi vezi nu pe alee ci prin vitrine, pedalând cu zor spre tine, fără să te ajungă. Pe „biciclete” din acelea care dai din pedale şi nu ajungi nicăieri, deci nu ai cum face nici pană sau să cadă lanţul. Deci nu în aer liber ca pe vremuri ci prin nişte săli cu denumiri de peste ocean= „Fitness” – adică dai din pedale aici, mai ridici 2 kg acolo, mai împingi 3 dincolo, bei un „Ness” şi ieşi „Fit”. Adică fit de a merge nu pe 2 ci pe 4 roţi, la o plimbare, tot în nişte săli (venite tot de peste ocean) precum Kfc să mai pun 1kg pe burtă şi un McDonald pt 2kg pe fese. Şi normal că apoi sunt „Fit” pentru reîntoarcerea în sălile cu miros de transpiraţie unde se „lucrează” din greu la „pedală” pentru a da jos ce s-a pus. Aici nu îţi foloseşte la nimic echilibrul (că doar bicicletă cu 4 picioare nu 2 roţi) sau atenţia (poţi pedala cu ochii închişi sau navigând pe Facebook) la maşini, semafaore etc, nu poţi cădea, zgâria, accidenta… numai dacă eşti slab de inimă. Ce vremuri….
Da, ce vremuri…când veneam acasă julit în genunchi şi la picioare, de la pedalele care nu aveau rulment… apoi mergeam pe jos cu copiii prin parcuri şi lunci la mâncat de dude şi cireşe… juliţi de scoarţa copacilor… mda …amintiri (cu biciclete) din copilărie.
Spor la pedalat! :)