Majoritatea dintre noi, românii, avem prostul obicei de a ne scuza slaba prestație cu injusta remunerare. Noi facem fix cât considerăm că am fost plătiți să facem, nicidecum ceea ce am stabilit la angajare. Dacă prindem un loc de muncă în care intrăm în contact cu clienții firmei, neapărat trebuie să avem față de aceștia o atitudine egal proporțională cu salariul primit.
Prin fețe acre și răspunsuri în scârbă date colegilor, clienților și partenerilor atunci când șefii nu-s în preajmă, le arătăm patronilor că merităm un salariu mult mai bun decât cel pe care-l primim.
Facem întotdeauna lucrurile pe jumătate și ne așteptăm la aplauze pentru fiecare scamă ridicată de jos, ne așteptăm la aplauze când reușim să ajungem la „scârbici” la timp și suntem primii care văd secunda trecută peste programul de lucru. Mirosim ora fixă mai ceva ca nemții!
În Spania măturam și spălam strada dacă scăpam nisip pe asfalt indiferent de cât era salariul. Măturam și eu care primeam 900€/lună, mătura și cel care lua 2000€. Nimeni nu pleca acasă până când nu spălam toate sculele și făceam curat, dar nu făceam chestiile astea fiindcă am fi fost obligați, ci fiindcă era o rușine să lași sculele nespălate ori „pete” de nisip sau ciment pe asfaltul străzii din fața casei pe care o construiai.
În cei 2 ani cât am lucrat în construcții n-am auzit pe nimeni să înjure că a stat 15-20 de minute peste program pentru a face curățenie sau pentru a termina rândul de cărămizi al zidului ce se construia. Nimeni nu simțea nevoia să se plângă, nici cel care câștiga 900 de euro și nici cel care câștiga 2000!
Nimeni nu muncea mai puțin de cât cel care câștiga dublu sau triplu. Munceam cu toții de parcă aveam cotă parte din profitul firmei, de parcă ar fi fost ultima zi în care se mai putea construi!
În România lucrurile se fac altfel decât oriunde altundeva în lume, de regulă mai prost. Ne-am obișnuit cu asta și nu vedem nimic anormal în faptul că după o lună de la terminarea canalului nimeni n-a dus „biscuiții” sau luat mormanul de pământ din parcare!
„Oamenii sunt plătiți prost, ce-ați vrea, să mai facă și curat?!? Au fost plătiți pentru a face un canal, nicidecum pentru a mătura parcări!”
E ceva normal chiar și în condițiile în care lucrarea a fost efectuată la solicitarea și sub stricta supraveghere a Compa, una dintre cele mai cunoscute și respectate companii din Sibiu!
ceva tipic ptr romania , poate peste 500 de ani vom fi mai educati
500 de ani?!? La ce atâta grabă?!? :)
„Pretentii mari „,eu am chemat angajatii GDR(gaze) pentru ca am observat ca erau scapari de gaze la conducta principala. Cand a venit „Dorel” , a inceput sa picure putin. Vazand asa mi s-a spus : „Ai domne’ pe vremea asta ti-ai gasit sa ne chemi,ce sarea blocu’ in aer pana maine !”
Din punct de vedere literar, lingvistic, ştiinţific şi din oricare alt punct de vedere, cuvântul „normal” înseamnă chiar… normal, adică ceva ce este normal, hmmm, e şi normal să însemne normal… ufff, limba asta… Aţi priceaput unde bat. Bun, doar că această semnificaţie are valabilitate oriunde în orice ţară vreaţi, mai puţin în România, unde din cauza democraţiei, toate lucrurile or luat-o razna, adică mergând pe principiul „în democraţie fiecare face ce vrea”, nu numai oamenii or ajuns să facă ce vor şi chiar asta şi fac, dar pînă şi înţelesurile cuvintelor sînt date peste cap, de parcă nice măcar cuvintele nu ar mai avea răbdare. De aceea normal nu mai este normal, de aceea este normal ca normal să nu mai fie normal… sau să fie…
E chestie de mentalitate, in plus sa ajuns la un echilibru,….ei se fac ca ne platesc, noi ne facem ca muncim, asa ca…toate bune si frumoase pe plaiurile mioritice, iar cum spunea tovarasul Sorin, daca ai vedea la sfarsitul lucrarii, totul luna si bec, nu te-ai intreba: astia au luat-o razna, s-au lovit la cap….deci normalul este anormal si invers!
Da, dar continuând așa ne vom preface și că trăim bine. În plus, tot în dezavantajul nostru, nu vom avea niciodată șansa de a fi remarcați și propulsați spre ceea ce, culmea, considerăm că merităm.
Ai dreptate, Cristian, in Romania un geniu ramane un nimeni toata viata.
Poate afara daca are ceva noroc….
Te rog sa nu-i mai lauzi pe cei din afara ca nu sunt nici aia departe de noi
De remarcat faptul că n-ai spus că-s la fel.