Înainte de a-i schimba pasta termoconductoare Dell-ului E7250, despre Lenovo Thinkpad T440p știam doar că există și că este un laptop imens și incomod de transportat. Experiența cu Dell-ul mi-a prins însă bine, pentru că la alegerea unui înlocuitor pentru vechiul meu ASUS K55A am ținut cont de aspecte mult mai practice: cât de complexă este servisarea, ce posibilități de upgrade există și, desigur, compatibilitatea cu GNU/Linux.
Așa am ajuns să licitez pentru un T440p pe eBay, de la o firmă din Germania care oferea garanție și drept de retur. Prețul a fost relativ bun pentru starea în care se prezenta. În anunț scria că are 4GB de RAM și un procesor i5-4300M, dar în realitate a venit cu 8GB (două module de 4GB) și un i5-4210M.
Oricum, procesorul mă interesa cel mai puțin, deoarece plănuiam de la bun început să-l înlocuiesc cu un i7 din seria 4xxxMQ, compatibil cu socket-ul G3.
Upgrade-ul la i7: O vânătoare de componente
Aș fi preferat un procesor i7-4702MQ sau un i7-4712MQ, în principal pentru TDP-ul lor mai mic, de 37W, care ar fi ajutat la menținerea unor temperaturi decente și la o autonomie mai bună. Din păcate, nu am găsit niciunul care, cu tot cu transport, să se încadreze în bugetul de 80 de euro pe care mi-l alocasem.
După aproape o lună de căutări, am schimbat strategia: în loc să caut procesoare, am început să caut laptopuri defecte care aveau un i7 compatibil. Așa am dat peste un Toshiba L50 pe Wallapop, care avea exact unul dintre procesoarele vizate: un i7-4700MQ.
Anunțul stătea de ceva timp la vânzare, probabil pentru că vânzătorul omisese să treacă modelul exact al procesorului. L-am contactat, mi-a confirmat că procesorul este cel căutat de mine și că funcționează. Încă nu sunt pe deplin convins că știa exact ce a vândut.
Cu tot cu transport și comisioanele platformei, am ajuns la 88 de euro. Partea bună este că, în afară de placa de bază defectă a Toshibei, pot vinde celelalte componente (baterie, RAM, carcasă, tastatură, display) și, în timp, să recuperez o mare parte din cost. Fiecare componentă vândută va reduce costul total al upgrade-ului.
Upgrade-ul display-ului: De la HD la FHD IPS, pe ocolite
Inițial, am comandat un display FHD de pe eBay, dar mi-am dat seama la timp de o practică des întâlnită: vânzătorii menționează în descriere că s-ar putea să nu aibă pe stoc modelul exact și că vei primi unul „compatibil”. Nu eram interesat să plătesc 50 de euro pe o loterie, așa că am anulat comanda, iar vânzătorul mi-a returnat banii.
Soluția a venit de la un alt laptop: un Thinkpad L450, pe care l-am cumpărat cu 60 de euro. Intenția era să-i demontez display-ul și trackpad-ul (pe care oricum voiam să-l cumpăr separat). Bonus, urma să primesc o carcasă impecabilă și o baterie funcțională.
În realitate, am primit un laptop complet funcțional după un simplu reset de CMOS.
Până la urmă, am folosit doar display-ul. Mă interesa să fie luminos, să aibă rezoluție FHD și unghiuri de vizibilitate bune, iar acesta îndeplinea toate condițiile, având și un consum redus, de doar 4.6W. Nu era exact modelul pe care mi-l doream, dar era cel de care aveam nevoie.
Trackpad-ul de pe L450, deși este un Synaptic, nu m-a convins; l-am montat, l-am folosit câteva ore și am revenit la cel original, pe care îl găsesc mai practic. Dacă aș fi fost utilizator de trackpoint, probabil altfel ar fi stat lucrurile. Am evitat astfel să blochez 30 de euro într-o componentă pe care nu aș fi folosit-o.
Trăgând linie, dacă mă iau după prețurile de pe piață pentru un L450 funcțional, pot spune că am ieșit pe plus cu cel puțin 90 de euro și un display decent.
Alte îmbunătățiri: RAM și stocare
În perioada carantinei, făcusem un upgrade la 16GB de memorie RAM pe vechiul ASUS. Am mutat pur și simplu modulele pe T440p. Ideal ar fi fost să folosesc module DDR3L (low voltage), dar funcționează impecabil și cu DDR3 standard, de mai bine de o lună, în regim de 7-8 ore pe zi.
Tot de pe ASUS provenea și un SSD de 500GB. Cum T440p-ul a venit cu un HDD mecanic, deznodământul era previzibil. Aș fi păstrat HDD-ul pentru a-l monta într-un caddy, în locul unității optice, dar aveam deja un SSHD mai vechi, care stătea într-un rack improvizat.
Caddy-ul m-a costat 9 euro de pe AliExpress, de la un vânzător care îl promova ca fiind special conceput pentru T440p. Am motive să cred că este același produs pe care îl vând cu 2-4 euro, la care teoretic ar trebui să adauge un panou de plastic adaptat estetic. Eu a trebuit să folosesc panoul de la unitatea CD-ROM originală, pentru că cel primit avea un decupaj inestetic.
Am motive să cred că e același produs pe care tot ei îl vând cu prețuri între 2 și 4€ și la care, cel puțin teoretic, ar trebui să-i adauge un panou de plastic diferit (mie mi l-au trimis direct pe cel de 4€), astfel încât dpdv estetic să nu se remarce vreo diferență. Eu a trebuit să folosesc panoul CD-ROM-ului, cel cumpărat venea cu decupajul vizibil în fotografii.
HDD-ul original din T440p și cele două module de RAM de 4GB le-am montat înapoi în ASUS, pe care l-am vândut imediat pentru 200 de euro, cu 5 euro mai mult decât am dat pe Thinkpad cu tot cu transport.
Sistem de operare și temperaturi
Deși plănuiam să instalez Pop!_OS, am rămas la Windows 10 Pro, pentru care laptopul avea licență inclusă. Funcționează surprinzător de bine și are o autonomie mult mai bună decât pe Linux.
De altfel, acest model este faimos în comunitățile de hackintosh pentru compatibilitatea sa excelentă cu macOS.Trecerea de la un procesor de 37W la unul de 47W a adus, evident, niște schimbări. Autonomia a scăzut cu aproximativ 30-45 de minute, dar este încă decentă.
Temperatura nu este exagerată: în idle stă în jurul a 40°C, iar în full load atinge 75-78°C, cu utilitarul TPFC (ThinkPad Fan Control) activat pe modul Smart.
Pare mult, dar la o temperatură ambientală de 28°C este chiar bine. Lenovo a vândut acest model și în configurație cu procesoare de 47W folosind același sistem de răcire, deci nu există riscul de thermal throttling.
Concluzii: un tanc robust și personalizabil
Toată lumea se plânge de dimensiunile T440p-ului. Într-adevăr, este de trei ori mai gros decât un Dell E7250 și cântărește aproape dublu, dar este incredibil de ușor de servisat și upgradat. Desfaci două șuruburi, glisezi capacul și ai acces la tot ce ai nevoie. În plus, construcția este extrem de robustă; nu pocnește din toate încheieturile când îl apuci mai zdravăn. Iar eu l-am cumpărat pentru a înlocui un ASUS K55A, față de care pare chiar delicat.
Există și minusuri, desigur. BIOS-ul este destul de sumar: nu poți personaliza pragurile de încărcare a bateriei și nici nu poți activa iluminarea automată a tastaturii. Cititorul de amprente este slab și aproape inutilizabil. Webcam-ul este modest și nu e compatibil cu Windows Hello. Fără TPFC, partea dreaptă a tastaturii tinde să se încălzească, deoarece BIOS-ul pornește ventilatorul abia pe la 65°C. Sunetul este… de conservă, dar microfonul integrat este excelent, interlocutorii din Teams mă aud clar chiar și în medii zgomotoase.
Chiar și așa, nu ai nicio șansă să cumperi ceva mai bun sub 200 de euro. Cu încă 200 de euro și puțină îndemânare, îl poți aduce la performanțe care depășesc cu mult un laptop nou de 700-800 de euro. Iar dacă nu te grăbești, poți face aceste îmbunătățiri treptat, poate chiar gratis, dacă recuperezi banii din componentele vechi. Este un laptop pentru pasionați, un proiect în sine, dar unul care la final oferă o satisfacție pe măsură.
Resurse utile pe subiect:
- Lista tuturor procesoarelor compatibile (nerecomandat TDP < 47 W.
- Lista completă tuturor îmbunătățirilor posibile și recomandările aferente.
- Tutorial video cu fiecare dintre îmbunătățirile menționate.
- Observații despre achiziționarea unui T440p.
