Deși numele său sugerează capacități ofensive complexe și actualmente se bucură de o anumită popularitate în cercurile tehnice ce folosesc Termux sau Kali Linux, insta-hack nu este un instrument de hacking propriu-zis, ci se bazează pe tehnici cunoscute de colectare a informațiilor publice și automatizare, utile în contextul investigațiilor digitale autorizate.
Acesta este, pe scurt, un meniu interactiv scris în Bash care descarcă și rulează alte trei instrumente separate, create de dezvoltatori diferiți, fiecare dintre acestea specializate pe o anumită sarcină, de la colectarea de date publice la automatizarea unor acțiuni repetitive.
Ce este și ce nu este „insta-hack”?
La o primă vedere, insta-hack pare o unealtă complexă, dar la nivel tehnic, sofisticarea sa este scăzută spre medie. Scriptul nu exploatează vulnerabilități necunoscute sau complexe (de tip zero-day), ci se bazează pe tehnici bine documentate: web scraping, atacuri de dicționar (brute force) și automatizarea raportărilor.
Este un exemplu clasic de instrument conceput pentru a fi ușor de utilizat de către persoane fără cunoștințe avansate de programare (script kiddies), centralizând funcționalități din surse externe.
Analiza componentelor și a funcționalităților
Meniul principal al scriptului oferă opt opțiuni, însă doar câteva dintre ele conțin funcționalități active de analiză sau atac. Să vedem cum funcționează cele mai importante.
1. Colectarea de informații (Information Gathering)
Aceasta este singura funcție care este parțial inclusă în codul scriptului principal, prin intermediul unor fișiere Python auxiliare. Scopul său este extragerea unui volum mare de date publice și semi-publice despre un cont de Instagram, folosind o metodologie în trei pași. Inițial, scriptul utilizează bibliotecile Python requests și BeautifulSoup pentru a parsa codul HTML al profilului public, căutând date structurate (JSON) pe care Instagram le încorpora în trecut direct în pagină.
Ulterior, folosind ID-ul de utilizator extras, face o a doua cerere către un endpoint public al API-ului GraphQL al Instagram pentru a obține date dinamice, cum ar fi statusul „live” sau existența unui „story”. În final, interoghează două site-uri de analiză terțe, webstagram.org și socialblade.com, pentru a extrage informații suplimentare pe care Instagram nu le oferă direct, cum ar fi rangul global al contului sau topul celor mai populare postări. Pentru a evita detecția ca bot, scriptul folosește biblioteca fake-useragent pentru a roti antetele User-Agent la fiecare cerere HTTP.
Datele extrase pot include:
- Numele de utilizator și numele complet
- Biografia și URL-ul extern
- Numărul de urmăritori și de conturi urmărite
- Statusul (Privat/Verificat)
- URL-ul pozei de profil la rezoluție înaltă
- ID-ul de utilizator (UserId) și, dacă e public, ID-ul paginii de Facebook conectate
2. Atacul Brute Force și Raportarea Automată
Opțiunile 2 și 3 din meniu nu conțin cod local, ci sunt simple comenzi care descarcă alte două unelte de pe GitHub. Pentru atacul brute force, scriptul descarcă un instrument numit ighack, conceput să încerce ghicirea parolei folosind o listă predefinită (wordlist). Eficiența sa este extrem de limitată împotriva sistemelor moderne, care implementează protecții precum limitarea numărului de încercări (rate limiting) și autentificarea în doi factori (2FA).
În mod similar, opțiunea de raportare automată descarcă InstaReport, un script care automatizează trimiterea unui număr masiv de raportări împotriva unui cont țintă. Obiectivul este de a declanșa algoritmii de moderare ai Instagram, mizând pe faptul că un volum mare de plângeri va duce la suspendarea contului, indiferent de legitimitatea acestora.
Restul opțiunilor (4-8) sunt utilitare de bază pentru gestionarea scriptului, cum ar fi actualizarea sau ștergerea acestuia de pe sistem, fără a avea funcționalități de analiză.
Concluzii
Scriptul insta-hack este un exemplu excelent despre cum pot fi agregate informații din surse publice (OSINT) pentru a contura un profil digital detaliat. El nu „sparge” direct Instagram, ci oferă unui investigator autorizat datele necesare pentru a înțelege amprenta digitală a unui cont. În același timp, demonstrează cum pot fi abuzate sistemele automate ale platformei (prin atacuri de dicționar sau raportări în masă), subliniind importanța utilizării unor parole puternice și a activării autentificării în doi factori.
