Joia trecută, fiind în vizită la un prieten, Florin, dintr-o vorbă în alta am ajuns să discutăm despre o pasiune comună de-a noastră, lectura. Mi-a recomandat o carte pe care tocmai o citea și din care considera că aș avea multe de învățat: Ce-ar face Google, de Jeff Jarvis. A spus că nu poate să mi-o împrumute deoarece încă nu a terminat-o de citit, dar l-am rugat să nu-și facă griji, asigurându-l că o voi găsi cu fără nici un fel de probleme în versiune eBook.
În aceeași seară, ajuns acasă, am încercat să găsesc cartea respectivă pe site-urile de profil din România, începând căutarea pe Elefant și terminând-o pe Emag, căutând-o inclusiv și pe site-ul editurii care o publicase la noi în țară; nici vorbă de versiune electronică în limba română, așa că am amânat lectura pentru mai târziu. Totuși, gândul mi-a rămas la carte, așa că sâmbătă n-am mai rezistat tentației și am hotărât că o voi comanda de pe Amazon. Am găsit-o în limba engleză la 10.99$, adică undeva în jur de 36 de lei, și în Spaniolă, la 6.64€; circa 29 de lei la acel moment. Am ales varianta a doua, iar în mai puțin de 3 minute începeam lectura.
Nu mă deranjează să citesc cărțile în altă limbă cunoscută decât cea maternă, dar prefer limba română atunci când am de unde alege, motiv pentru care, și o spun cât se poate de sincer, aș fi plătit cu plăcere cei 46 de lei, cât costă la Elefant varianta tipărită a cărții, dacă aș fi putut-o obține în format electronic, oricare ar fi fost acesta.
Așadar, vin eu (un necunoscător în ale editării și publicării cărților) și întreb: dacă o editură din România tot a plătit pe cineva să traducă și adapteze acea carte, de ce respectiva editură n-ar converti acel document Word, primit de la traducător (știu sigur că așa se procedează deoarece cunosc o asemenea persoană), în eBook?!? Care ar fi motivul?!?
Cât despre costuri, chiar nu există grad de comparație între cele două variante având în vedere că o carte în format electronic are nevoie doar de un server care să o găzduiască în așteptarea cumpărătorului, timp în care, cealaltă trebuie tipărită, distribuită și înmagazinată astfel încât să nu aibă de suferit. Unde mai pui că bătaia de cap pentru respectiva carte nu s-a terminat nici atunci când a ajuns pe raftul librăriilor: aceasta încă mai trebuie îngrijită! Și în plus mai există și riscul de a tipări mai multe exemplare decât cele necesare.
Oare cei aflați la cârma editurilor din România consideră că toți cei care au terminat de Black Friday stocurile de Kindle-uri din magazinele online au făcut-o deoarece nu-și permiteau cumpăra o carte și nici un Kindle la preț normal, nicidecum pentru a cheltui banii economisiți în acest fel la achiziționarea unor cărți?!?
Să râzi sau să plângi când vezi la o editură, oricare ar fi ea, o secțiune precum aceasta?!?
Or apărut o mulțime (o groază de, o explozie de, o ploaie de, torente de, un tsunami de…) deci de tablete, de laptopuri, mini-laptopuri, notebukuri, netbukuri, telefoane uriașe, și alte astfel de minunății portabile, or mai apărut televizoare de 4 kile (sau kilo), tastaturi wireless, și căști wireless, și boxe, și lista este interminabilă… or apărut așa de multe că nici nu mai știu băieții de la marketing ce denumire să le mai deie, numai așa, ca să-i zăpăcească pre viitorii nefericiți cumpărători, bucuroși să scoată și ultimii bănuți din portofel, sau să se împrumute de la bancă, numai pentru că au cedat în fața tentațiile sclipitoare a reclamelor cu muuulte cuvinte magice.
Dincolo de aspectul strict technologic, guvernat de magia numerelor uriașe (diagonale, pixeli, mega-pixeli, giga-hertzi, și mai ales prețuri !), dincolo de universul dominat doar de UNU și de ZERO, se află și cei care doresc să folosească aceste tehnologii noi pentru a se cultiva, pentru a bucura și sufletul, cel atît de chinuit într-o lume atît de agitată. De cele mai multe ori uităm, neglijăm, amînăm pînă la uitarea completă, să mai acordăm și sufletului o cît de cît de minimă atenție. Micile bucurii frumos colorate cu piuituri (sunete) pitorești satisfac doar pentru moment golul financiar. Într-o lume în care se vinde orice, inclusiv pixelii de pe o imagine, aspectul cultural este de cele mai multe ori neglijat, ignorat, tratat cu indiferență, pe de o parte de înțeles fiind pentru că „nu aduce profit” imediat.
Cărțile electronice sunt binevenite și ar trebui încurajate răspândirea lor, pentru câteva atuuri avantajoase: stocarea este ieftină, multiplicarea (copierea), transmiterea, vânzarea este ieftină (sau cel puțin așa ar trebui să fie), se poate face o economie fantastică prin renunțarea chiar și parțială la varianta tipărită, inclusiv reducerea poluării cauzată de transportul cu mașinile de curierat de la furnizor la client(!). Sînt avantaje avantajoase, dar în lumea zbuciumată a banilor virtuali, totul se pune accent pe profit rapid: mai repede se vinde/cumpără o melodie mp3 decât o carte. Aici aș spune că trebuie încurajată răspândirea cărților pentru copii, cărți de literatură universală, traduse în limba română (la noi!), cărți care să fie gratuite. Iar prețul pentru varianta electronică a unei cărți ar trebui să fie cu mult mai mic decât cea pe hârtie, un preț rezonabil ar încuraja cumpărarea de cărți electronice. Și ar fi un lucru frumos. Nu aș vrea să revin la realiatea reală…
ufff, mi-am terminat cafelutza și trebe să revin la treburile normale. O zi minunată vă doresc!
După cum îmi spunea cineva aseară, probabil, editurile nu vor publicarea cărților în format electronic deoarece se tem că acestea vor ajunge la download, pe cine știe ce site cu torrenți. Îmi vine greu să cred că există persoane care ar face asta conștiente fiind că ar descuraja în acest fel răspândirea acestui format, dar chiar și așa de-ar fi, e demonstrat că cei predispuși să cumpere nu descarcă ilegal, iar cei care descarcă ilegal, n-ar fi cumpărat nici dacă n-ar fi putut descărca.