Fiindcă atât în Ubuntu, cât și în Manjaro și Debian pentru configurarea clientului OpenVPN este suficient să imporți fișierul de configurare a clientului (.ovpn), ați putea crede că și în Fedora 32 este la fel. Nu este, iar eu am aflat asta în cel mai nepotrivit moment cu putință.
Presat de timp, sar pe Google și plin de speranță și dau de tot felul de soluții. În timp ce unii explicau că SELinux nu permite importul din altă locație decât /etc/openvpn/client/ și că ar trebui să faci importul manual, soluție care n-a funcționat în cazul meu, alții te sfătuiau direct să schimbi distribuția.
Și tot făcându-mi eu nervi îmi dau seama cum să activez inactivabilul buton Add:
Exact! Lipsește cheia privată, detaliu care nu m-a interesat niciodată fiindcă întotdeauna funcționa importând fișierul de configurare a clientului și completând datele de autentificare.
Habar n-am cum a ajuns în /home/.cert și nici nu mă prea interesează, dar din câte observ este generată automat la importarea fișierului. Ce nu face GNOME-ul e să o încarce automat în formular, iar dacă te mai și presează timpul, D-zeu cu Mila… Kunis…
Yep, și chestia asta numită articol e încă o notiță personală care sper să-mi prindă bine pe viitor, atunci când voi reinstala Fedora și mă voi lovi de aceeași problemă, asta dacă-mi aduc că am scris despre ea. Niciodată nu o fac și deseori ajung pe blog căutând soluții în Google.
Iar dacă vă întrebați ce caut în Fedora 32, well, nu mare lucru, dar când am văzut că a fost lansată m-a copleșit melancolia și n-am rezistat. Partea funny e că mereu când o instalez mă îngrijorează faptul că voi avea suport doar 13 luni, deși nu-mi amintesc să fi folosit vreodată aceeași distribuție mai mult de 6-7 luni.