Am creat un video scurt despre cum se forțează activarea accelerării hardware a plăcilor video NVIDIA pentru Adobe Premiere PRO CS6 & CC, atunci când aceasta nu este activată implicit deoarece modelul nu este listat în whitelist (cuda_supported_cards).
Și mai simplu: această metodă este valabilă doar în cazul în care GPUSniffer răspunde cu: „Not chosen because it did not match the named list of cards”. Continuă să citești …
„La ce folos un PC care să poată rula OS X 10.9 Mavericks, Windows și Linux, dacă nu este configurat să facă acest lucru?” La asta mă gândeam imediat după asamblarea Hackintosh-ului construit după rețeta proprie, așa că am pus cotul la treabă și am obținut ceea ce vedeți în video-ul postat în continuare.
Pentru a obține un triplu boot, veți avea nevoie de următoarele:
Mediu de instalare a OS X 10.9 Mavericks
Mediu de instalare a Windows 7, Windows 8 sau 8.1
Mediu de instalare a Ubuntu 12.04 (e important să fie 12.04)
Un Hard Disk de cel puțin 120 GB.
Dacă se îndeplinesc aceste condiții și dacă doriți să configurați sistemul în trial boot, urmați instrucțiunile de mai jos. Înainte de a începe, țin să precizez că actualul tutorial nu este orientat utilizatorilor care nu știu ce este GParted și cum se folosește, ori n-au creat niciodată manual partițiile pentru Ubuntu. Acestea fiind spuse… Continuă să citești …
Țineți cont că următoarele indicații se referă strict la crearea unui USB de instalare a OS X 10.9 Mavericks, în scopul instalării acestuia pe un sistem Hackintosh Intel. Eu am apelat la această metodă pentru a instala OS X 10.9 Mavericks pe un sistem construit cu aceste componente. Având în vedere că indicațiile vizează crearea mediului de instalare folosind imaginea originală a discului de instalare, această metodă poate fi aplicată și pe alte sisteme asemănătoare, însă doar dacă ansamblul componentelor permit instalarea OS X 10.9 Mavericks fără a-i altera structura.
Pentru a putea crea un USB de instalare a OS X 10.9 Mavericks, veți avea nevoie de un sistem cu OS X, fie un sistem Apple, fie un Hackintosh. În cazul în care nu dispuneți de unul dintre acestea, singura posibilitate rămasă este instalarea OS X 10.9 Mavericks într-o mașină virtuală, așa cum am explicat aici, și utilizarea acesteia.
Eu de exemplu, chiar dacă dispun de un MacBook, am fost nevoit să apelez la mașina virtuală deoarece acesta nu îndeplinește cerințele de sistem ale OS X 10.9 Mavericks și prin urmare, descărcarea imaginii discului de instalare din App Store nu putea fi realizată cu ajutorul său. Continuă să citești …
Dacă sunteți pasionați de fotografie sau lucrați în domeniu, presupun că ați auzit și chiar utilizat Perfect Effects 8 Premium Edition, unul dintre cele mai complete programe și totodată pluginuri de postprocesare pentru Photoshop. Acesta, după cum probabil știți, este disponibil pentru Windows și OS X și, în mod normal, costă 99$, un preț deloc piperat pentru facilitățile pe care le oferă.
onOne Software, dezvoltatorul său, oferă pentru o perioadă limitată de timp licențe gratuite pentru toți cei care se abonează prin email, la newsletter-ul companiei. Continuă să citești …
Un cititor al blogului, Radu, mi-a scris pentru a mă întreba ce client SSH folosesc în Mac OS X pentru a administra serverele Web și nu numai. Am preferat să-i răspund în mod public, deoarece sunt sigur că vor mai exista și alți cititori care îmi vor adresa aceeași întrebare în viitor.
Prima dată când am folosit OS X mi-am pus aceeași întrebare, eu fiind obișnuit să lucrez cu PuTTY în Windows, iar un coleg, la momentul respectiv, mi-a recomandat clientul integrat în sistemul de operare, ce poate fi accesat prin Terminal (Terminal > Shell > New Remote Connection). Continuă să citești …
Pentru cei curioși să afle timpii de pornire al Hackintosh-ului despre care v-am vorbit aici și pe care l-am asamblat cu componentele listate dincoace, am realizat o filmare cronometrată a unui restart al sistemului. Din timpul de boot-are n-ar trebui luate în calcul cele câteva secunde care se scurg înainte de apariția logotipului Apple și pe durata cărora utilizatorul poate alege recuperarea sistemului sau injectarea unei comenzi (funcție utilă în caz că apar probleme).
După cum ați putut vedea, pentru restart, sistemul a avut nevoie doar de 21 de secunde (24 – cele 3 secunde despre care v-am vorbit mai sus). Pentru a vă arăta timpul real de răspuns al sistemului, am deschis iTunes imediat după afișarea Desktop-ului, am pus în Dock un shortcut invalid, care trimitea spre o aplicație dezinstalată și l-am accesat, și tot intenționat am deschis o imagine RAW brută, pentru a vă arăta cum se comportă Photoshop. Eu spun că-i bine. Voi?
