Merită vizitat

Așa va arăta Sagrada Familia în 2026, când va fi terminată (video)

Actualizat în 9 aprilie 2020

Sagrada Família (Sfânta Familie) este o uriașă biserică din capitala Cataloniei, Barcelona (în nord-estul Spaniei). Imensa clădire este încă neterminată, deși se lucrează la ea din 1882. Aceasta nu este finanțată din bani publici, asa cum se obișnuia în Evul Mediu. Sursele de finanțare sunt donațiile private și încasările din biletele de intrare. Numele oficial este Temple Expiatori de la Sagrada Família (în catalană). Proiectul original al bisericii Sagrada Familia a fost făcut de arhitectul Antonio Gaudi, care a lucrat la el peste 40 de ani, ultimii săi 15 ani din viață fiind dedicați în exclusivitate acestuia.

Wikipedia

Deși Jordi Faulí, arhitectul actual, estimează că va fi terminată abia în 2026, acum avem ocazia să vedem rezultatul final, creat cu ajutorul tehnologiei de modelare în 3D:

https://youtu.be/RcDmloG3tXU

Dar până în 2026 se pot întâmpla multe și apropo de asta, n-ar fi pentru prima dată când construcția este amânată iar arhitectul înlocuit, așa că surprizele nu sunt excluse. Eu sper doar să reușim să o vedem finalizată și în realitate…
Continuă să citești …

Adevăratul scop al concursului „Oul de 1000 de lei”…

Actualizat în 9 aprilie 2020

Poate ați auzit de concursul „Oul de 1000 de lei„, organizat de hunedorenii mei bravi Sebastian și Denisa, în colaborare cu ziarul Glasul Hunedoarei și Avis 3000. În cazul în care n-ați auzit, nu-i nimic, vă pun eu la curent foarte rapid: se ia o mână de ouă, se numerotează, se ascund printre arbuștii din Parcul Dendrologic din Simeria pentru a fi descoperite și ajuta norocoșii să se califice în finala în care vor avea posibilitatea să găsească oul pentru care vor fi recompensați cu 1000 de lei; noi, desigur.

Parcul Dendrologic din Simeria

Bun, acum să vă spun cum văd eu lucrurile, dar și de ce le văd așa, având în vedere că am o slăbiciune pentru tot ce înseamnă promovarea frumuseților Hunedoarei.
Continuă să citești …

Mâine se deschide accesul în interiorul caselor de la Muzeul Astra (Muzeul Satului) din Sibiu

Actualizat în 9 aprilie 2020

Statul prea mult cu ochii în fața monitorului nu-i sănătos deloc, așadar, o vizită la Muzeul Satului din Sibiu (Muzeul Civilizației Populare Tradiționale ASTRA), ne va ajuta să ne limpezim vederea și să învățăm ceva nou despre trecutul țării noastre. În plus, începând de mâine se intră în programul de vară, interioarele caselor aduse din toate colțurile României fiind deja pregătite pentru primi vizitatori ai acestui an.

Tot în cadrul muzeului veți putea vizita și Galeriile de Artă Populară, o expoziție cu vânzare din care, dacă doriți, puteți achiziționa un suvenir autentic, parte a universului sătesc și al caselor tradiționale din România.

Interioarele caselor din Muzeul Satului din Sibiu, pot fi vizitate de Luni până Duminică, de la 10:00 la 18:00, din Mai până în Septembrie. Prețul unui bilet pentru adulți costă doar 15 lei, 3,5 lei cel pentru elevii și studenții și 7,5 lei pentru pensionari. Pentru restul tarifelor descărcați acest document.
Continuă să citești …

Muzeul din curtea casei…

11 aprilie 2013

Ieri, fiindcă simțeam nevoia unei plimbări relaxante după multe ore în fața calculatorului, am acceptat invitația la o plimbare în afara orașului. Inițial nu prea știam unde o să mergem și ce o să facem acolo unde vom ajunge dar, odată urcați în mașină, cineva a propus să dăm o fugă până la Ocna Sibiului. Nimeni n-a protestat. Pentru noi era mai importantă plimbarea decât obiectivul.

Ajunși în Ocna Sibiului ne-am oprit chiar în fața la Centrului de Informare Turistică pentru a cere indicații. Categoric, având în vedere perioada anului, acesta era închis. Din fericire, o hartă a orașului pe care, apropo, doar cartografii ar fi știut cum să o interpreteze, indica prezența unui muzeu; dar am avut noroc.

Fix înainte de a porni pe drumul greșit, pe o bicicletă ruginită, de undeva, a apărut un bătrânel foarte amabil care a știut să ne indice drumul corect. Cinci minute mai târziu ne aflam în fața unei porți deasupra căreia, o tablă maronie, scrisă de mână, ne informa că am ajuns la destinație. Am sunat la poartă și am așteptat cuminți, în lătratul unui cățel speriat, ca un angajat al muzeului să ne deschidă. Deoarece am crezut că e vorba de muzeul amplasat într-o casă memorială, imaginați-vă ce surprinși am fost atunci când poarta ne-a fost deschisă de o doamnă de vreo 50 de ani, echipată ca orice altă gospodină.

Doamna și-a cerut scuze și ne-a rugat să-l așteptăm pe „Aurel”. Ne-a mai spus, fără ca noi să cerem explicații, că Aurel, neavând mare lucru de făcut prin ogradă, lenevise puțin mai mult decât de obicei, în pijamale. Iarăși am așteptat cuminți și, în scurt timp, Aurel, un domn cărunt, simpatic, la vreo 50 de ani, după ce s-a prezentat, ne-a strâns mâinile și ne-a invitat să-i vizităm colecția muzeală personală.

Domnul Aurel Achim a fost șofer. Când s-a pensionat, împărtășind „pasiunea fratelui de la Alba”, a început să colecționeze obiecte și mașinării din istoria civilizației tehnice din România. În cei șapte ani în care au trecut de atunci, dl Aurel a reușit să adune în propria curte o colecție impresionantă de obiecte, de la monezi la aparate foto cu burduf fabricate cu aproape 100 de ani în urmă, războaie de țesut, prășitori și batoze.
Continuă să citești …

Ce nu-mi place la muzeele din cadrul Muzeului Național Brukenthal, din Sibiu

Actualizat în 1 aprilie 2016

Weekend-ul trecut am vizitat Casa Altemberger (Muzeul de Istorie), și Galeriile de Artă Europeană, ambele din cadrul Muzeului Național Brukenthal. Tezaurul de la Casa Altemberger, datorită „Săptămânii Altfel” sau, mai bine spus, a programului „Să știi mai multe, să fii mai bun”, nu a putut fi vizitat, dar, sincer vă spun, nu i-am prea simțit lipsa.

Cumpărată în 1545 de magistratura orașului, Casa Altemberger, numită după primul său proprietar, a fost sediul Primăriei până în 1948. Casa Altemberger, formată din zece unități arhitectonice la care se adaugă turnul de apărare, structurează împreună unul dintre cele mai impresionante ansambluri de arhitectură gotică civilă din Europa de Sud Est […].

Sursa: Website-ul Oficial

La Casa Altemberger ai ce vedea și învăța dacă ai puțin noroc și dacă îți plac istoria și arhitectura, armele și uneltele vechi, meșteșugurile, podoabele și obiectele de mobilier. Norocul e foarte important și spun asta deoarece, dacă nu ai norocul să pui întrebări persoanei potrivite, te vei trezi urmărit de cineva plictisit de repetarea acelorași texte pentru fiecare vizitator în parte; în plus, majoritatea pieselor expuse nu sunt însoțite de explicații. Poate că tușul și hârtia sunt al naibii de scumpe în Sibiu, sau, poate, persoana care trebuia să se ocupe de realizarea lor a fost concediată, dar asta contează mai puțin. Cel mai trist este că în interiorul muzeului am întâlnit angajați care, mai des decât m-aș fi așteptat, au ridicat din umeri atunci când le-am adresat întrebări referitoare la multe dintre obiectele expuse; uneori, dovadă că lipsa etichetelor nu afectează doar vizitatorii, n-au știut să-mi spună nici măcar denumirea obiectului care îmi stârnise curiozitatea.

În Palatul Brukenthal, la Galeriile de Artă Europeană, unde, apropo, am avut prilejul să admirăm, pe lângă Fata cu mărgele roșii, una din variantele celebrei picturi de Car cu Boi, ambele pictate de Nicolae Grigorescu, am pățit exact la fel (excepție făcând tablourile, care erau însoțite de o etichetă destul de bogată în informații), dar, spre deosebire de Muzeul de Istorie Naturală (loc în care am fost abandonați printre vitrine, la propriu), eram urmăriți în permanență de ochii iscoditori ai angajaților. Pe unii, inclusiv i-am deranjat de la masă… Pe bune! Chiar nu glumesc! În una din săli, două doamne, angajate ale instituției, înfulecau de zor pachețelul, așezate pe băncuța de pe care, în mod normal, vizitatorii pot admira liniștiți operele de artă.

Continuă să citești …